Consolidare, NU cooptare! Răspunsul social-democraţilor la populismul dreptei radicale în pregătirea super-anului electoral 2024 - de Adina Marincea

Resurgența extremei drepte în România, în contextul tendințelor internaționale, nu mai este de mult o noutate. Optimismul unora dintre analiștii politici dinaintea alegerilor din 2020, potrivit cărora România ar fi sau ar putea rămâne o excepție în ce privește accesul la putere al extremei drepte, și-a atins termenul de expirare odată cu intrarea AUR în Parlament. De atunci și până acum, partidul populist de extremă dreapta AUR a reușit să-și consolideze poziția, să-și crească popularitatea de la puțin peste 9%, cât a obținut la alegeri, până la 19%-20%, conform unor sondaje în care partidul oscilează între a doua și a treia poziție în preferințele electorale. Un salt semnificativ, iar în cele ce urmează vom analiza câteva dintre motivele din spatele lui.

Succesul AUR a inspirat și alți politicieni să îmbrățișeze rețeta dreptei radicale, în speranța unui avans electoral similar, pe scurtătura ultranaționalismului social-conservator. Astfel, la momentul de față, sunt membri ai Parlamentului liderii a trei partide ultranaționaliste, chiar dacă doi dintre aceștia au candidat inițial pe listele AUR. Este vorba despre Diana Iovanovici-Șoșoacă, și partidul său SOS România, și Mihai Lasca, lider al partidului Patrioții Poporului Român (PPR).

În urma acuzațiilor de antisemitism și minimalizare a Holocaustului sau de extremism prin formularea de poziții sau asocierea cu personaje politice cu simpatii clare legionare sau antonesciene, George Simion și AUR par să fi schimbat recent strategia pentru a face din AUR un partid „frecventabil” pentru posibile alianţe viitoare, dar şi în ochii unui public mai moderat, contracarând acuzele de radicalism. „Schimbarea la față” s-a realizat prin declarații precum cea privind acordarea cetăţeniei române unui număr de 800.000 de cetățeni israelieni plecați din România, întâlnirea cu Ambasadorul Israelului sau racolările politice recente – afaceristul musulman Mohammad Murad și politicianul cu origini evreiești Ilan Laufer –, prin care AUR încearcă să mimeze diversitatea și toleranța sub cupola național-creștinismului social-conservator.

Aceste schimbări nu au trecut însă neobservate de publicul ultranaționalist, în ochii căruia AUR pare acum prea „moderat” sau chiar „trădător”, public care a migrat către formațiuni de dreapta și mai radicale precum SOS și PPR. Deși nu este încă relevant politic, PPR-ul lui Mihai Lasca poate reprezenta o amenințare la adresa democrației, el deja aducând în Parlament personaje din cele mai radicale medii, profund antisemite, rasiste și xenofobe, asociate unora dintre cele mai notorii medii de propagandă de extremă dreapta precum website-ul incorectpolitic.com. Cu idei similare în radicalismul său de dreapta, SOS-ul Dianei Șoșoacă este o ameninţare mai iminentă, întrucât cele mai recente sondaje îl plasează deasupra pragului electoral de 5% necesar intrării în Parlament, iar pe Diana Iovanovici-Șoșoacă o plasează în topul notorietății politice, cu un nivel de încredere publică similar cu al liderului PSD Marcel Ciolacu și un pic în fața lui George Simion.

Cum se pregătesc AUR și partidele tradiționale pentru super-anul electoral 2024?

Pentru a înţelege succesul AUR trebuie să ne uităm la strategia sa electorală de la alegerile parlamentare din 2020, când, dintr-un partid abia înființat și invizibil pentru majoritatea, a reușit să adune 9% din voturi și să ocupe a patra poziție în Parlament. AUR a reuşit să treacă neobservat şi să ia lumea prin surprindere pentru că a operat la firul ierbii, local, în locuri neglijate de presă și de partidele mari. A fost ajutat de grupuri sau organizaţii comunitare, cum ar fi Frăţiile Ortodoxe, mănăstiri și comunități religioase, şi a construit reţele media alternative, online, pe Facebook, la fel de puţin vizibile pentru mainstream, dar care ajung fix la publicul vizat, un public care și-a pierdut încrederea în presa așa-zis „vândută”.

AUR a îmbinat cu dibăcie strategii de comunicare online şi offline prin care să ajungă la publicul uitat și demoralizat, să îi redea un sentiment (artificial) de speranță, putere și demnitate. George Simion a bătut țara în lung și-n lat, a vorbit cu oamenii și mereu s-a filmat, arătând în live-uri pe Facebook, ca orice lider populist adevărat, că e „aproape de oameni”, spre deosebire de ceilalți politicieni. Dacă în 2014 rolul Facebook în victoria președintelui Klaus Iohannis a fost aplaudat cu entuziasm de electoratul liberal ca o victorie a democrației, după 2020 rețelele sociale se văd mai mult ca o armă cu două tăișuri, capacitatea lor de democratizare putând, paradoxal, eroda fundamentele democratice. 

În pregătirea super-anului electoral 2024, AUR aplică relativ aceleaşi tehnici, beneficiind în plus de un buget generos de subvenții de la stat – 13,7 milioane de lei în primele nouă luni ale anului 2023. Bani pe care AUR îi investește în mod doar aparent diferit faţă de partidele tradiţionale, încercând și în acest fel să se distingă de ele și să pară „anti-sistem”. În timp ce partidele mari, PSD și PNL, au cheltuit majoritatea fondurilor pe „presă și propagandă”, AUR le-a direcționat către „investiții în bunuri mobile și imobile”. Destinația finală este însă tot una de propagandă, mascată în mod strategic, la limita legii.

Deși AUR s-a lăudat că nu folosește bani publici ca să cumpere presa, partidul are înţelegeri netransparente şi potenţial ilegale cu mass-media, găsind tot felul de mecanisme de a ocoli procedeele standard. Presa de investigații a arătat că AUR are o rețea de website-uri de propagandă pe care însă partidul refuză să le recunoască (PressOne, 2021; Misreport, 2023).

Alt exemplu este folosirea subvențiilor pentru achiziționarea a trei tiruri și a unei autoutilitare dotate cu echipamente sanitare pentru „Caravana medicală” – deși partidele nu pot oferi, legal, servicii sociale sau medicale – și achiziționarea a 20 de microbuze școlare cu inscripții AUR, în vederea donării lor către școli din mediul rural – deși acestea nu pot fi legal donate. Postul TV Realitatea Plus a fost amendat de CNA cu 10.000 de euro pentru publicitate electorală în afara perioadei electorale după difuzarea de 155 de ori în perioada 25 octombrie – 5 noiembrie 2023 a unei reclame la spitalul mobil al AUR, reclamă care a continuat să fie difuzată chiar și la o lună după primirea amenzii.

Captură de ecran din clipul TV care promovează „Caravana medicală” pe Realitatea Plus, pe data de 2 decembrie 2023, la aproape o lună de la amenda CNA.

Nu doar AUR a furat startul campaniei mascându-şi propaganda electorală în moduri chestionabile legal, inclusiv prin apariția afișelor „AUR la Consiliu” în diferite orașe, ci și partidele mari. PSD – cu meditațiile pentru elevi și consultațiile oftalmologice la sediu, și PNL – cu cortul PNL pentru petiția privind parcul IOR din Capitală, sunt doar câteva exemple de campanie sub acoperire (Expert Forum, 2023).

Tonul opacității în relația dintre partide, subvenții și presă a fost însă dat de partidele tradiționale, care refuză să transparentizeze unde se duc banii pentru presă și ce articole sunt plătite, ceea ce afectează încrederea publicului în mass-media. Contracte confidențiale, firme intermediare, servicii fictive, contracte cu website-urile televiziunilor, când de fapt reclama mascată şi nemarcată e pe TV – sunt doar câteva dintre mecanismele prin care presa a devenit aservită politic (Recorder, 2022). Astfel că AUR doar inovează rețetele deja brevetate de celelalte partide înaintea sa, în timp ce arată cu degetul către tacticile lor. Efectul asupra independenței presei – esențială în orice democrație – este unul semnificativ, aceasta devenind dependentă de subvențiile care îi cumpără tăcerea sau, dimpotrivă, sonoritatea. Iar partidele mari ajung să plătească consecințele propriilor practici, preluate cu dibăcie de populiștii dreptei radicale ca instrument „anti-sistem”.

O altă strategie prin care AUR se diferențiază de partidele mari este că, în timp ce acestea investesc banii de „presă și propagandă” în TV și online, AUR și-a făcut propriul ziar cu bani din subvenții, „Patrioţii”, controlat total de partid. Ziarul a fost distribuit deja în câteva milioane de exemplare pe parcursul ultimelor luni ale anului 2023. Astfel, AUR politizează și mai mult presa, transmițând publicului că nu poate avea încredere în jurnaliști, ci doar în partid, care ia locul presei. Acest tip de control treptat asupra presei, de acaparare atât a canalelor TV mainstream, cât și de creare a unui ecosistem media paralel, care imită presa, dar este de fapt doar propagandă direct de la partid, amintește de tacticile antidemocratice de capturare a presei ale premierului maghiar Viktor Orbán.

Prima pagină a primului număr al ziarului AUR „Patrioţii” (Andrei, 2023).

Răspunsuri strategice social-democrate bune și mai puțin bune la populismul dreptei radicale

Ca răspuns la succesul dreptei radicale populiste, unele partide europene de centru-dreapta, şi, mai rar, chiar şi unele partide de centru-stânga (cazul Danemarcei în 2015 : Sloganul partidului social-democrat danez la alegerile din 2015 era „Dacă vii în Danemarca, trebuie să munceşti”.) au testat diferite strategii, inclusiv aceea de a se adapta. Au ajuns astfel chiar să preia agenda populiştilor de dreapta în speranţa că vor atrage electoratul pierdut. Cel mai clar exemplu este dat de poziţiile pe tema imigraţiei, care s-au mutat din ce în ce mai mult spre dreapta. O strategie ineficientă care nu a oprit declinul partidelor de centru-stânga.

În Europa de Est, întrucât numărul imigranţilor este mai redus, populiştii dreptei radicale îşi construiesc duşmanul din interior, adică demonizând minorităţile naţionale, mai degrabă decât focalizându-se pe imigranţi şi refugiaţi (Halikiopoulou & Vlandas, 2022) – deşi nici acest discurs nu lipseşte. Este şi cazul României, unde George Simion şi AUR au capitalizat electoral prin atitudinile ostile faţă de comunitatea maghiară (îndeosebi cu agitaţia naţionalistă de la Valea Uzului), iar Diana Iovanovici-Şoşoacă sau PPR-ul lui Mihai Lasca, și unii senatori AUR, marșează implicit sau explicit pe antisemitism (deşi comunitatea evreiască din România numără doar câteva mii de persoane).

Ce uneşte ultranaționaliștii este militantismul împotriva minorităţilor LGBTQ+, antisocialismul şi ostilitatea faţă de progresism (etichetat drept „neomarxism”, „corectitudine politică”, „ideologie de gen” etc.). Acest lucru se traduce prin declaraţii şi încercări de limitare a unor drepturi precum dreptul la avort, drepturile persoanelor LGBTQ+ ori limitarea unor drepturi civile pe baza cetăţeniei.

Chiar dacă populiştii dreptei radicale din România atacă „duşmanul dinăuntru”, în timp ce Europa Occidentală vizează „duşmanul din afară”, ce îi uneşte este naţionalismul, suveranismul, antiglobalismul – ca presupusă soluţie, întrucât chiar şi „duşmanii dinăuntru”, fie ei minorităţile etnice sau persoanele LGBTQ+, sunt, în viziunea lor, tot un produs al „globalismului (neo)marxist”. Prin urmare, naţionalismul este promovat ca soluţie pentru toate anxietăţile electoratului, fie ele economice sau/şi culturale.

Unde diferă Estul Europei de Vest este că votanţii estici tind să fie mai religioşi, mai înclinaţi spre autoritarism şi conservatorism social, dar şi mai puţin preocupaţi de tema imigranţilor (Halikiopoulou & Vlandas, 2022) – cel puţin judecând după votanţii dreptei radicale populiste din Ungaria, Polonia şi Slovenia. Însă, dacă în aceste țări partidele mainstream s-au radicalizat treptat spre dreapta, în România radicalizarea a venit cu AUR. Nu este exclusă radicalizarea partidelor tradiţionale, mai ales dacă acestea vor alege să coopteze naţionalismul populist al AUR, cum dau uneori semnale. Însă aceasta este o alegere dezavantajoasă, mai ales pentru partidele social-democrate, pentru că populiştii ultranaţionalişti au mereu avantaj pe teren propriu. De altfel, o astfel de strategie a mai fost încercată, sub influența contextului populist occidental, chiar dinainte de apariția AUR.

Exemple de cooptare a mesajului naţionalist tipic populiştilor de dreapta şi suveraniştilor de către partidele mainstream în campania din 2019 pentru europarlamentare:

Sloganul PSD preia adresarea lui Donald Trump către „patrioți”.

PNL: un slogan care aminteşte de „America First” al lui Donald Trump.

ALDE: aluzie la anxietăţile alimentate de suveraniştii eurosceptici.

Patru ani mai târziu, în pregătirea alegerilor europene din 2024, AUR şi-a apropriat fără probleme sloganul PSD din 2019 pentru caravana sa, intitulată tot „Patrioţi în Europa”.

Însă consensul teoretic și empiric (Ivan, 2023; Mudde, 2019; Krell et al., 2018) pare să fie că răspunsul la provocarea dreptei radicale populiste nu stă în alinierea cu nativismul şi ultraconservatorismul ei, în speranţa recâştigării electoratului alienat, ci în revenirea la valorile de bază ale social-democraţiei: egalitarism, justiție şi protecţie socială, solidaritate cu cei mai vulnerabili și un stat al bunăstării cuprinzător.

Cas Mudde (2019) atrage atenţia că social-democraţia trebuie să se îndrepte către solidarizarea cu grupurile sociale vulnerabile, grupuri supuse unor tipuri de discriminări şi opresiuni aflate adesea la intersecţia între clasă, etnie, identitate sau orientare sexuală, dizabilitate. Adăugăm la aceasta şi că ar trebui să se adreseze atât clasei muncitoare cât şi noului precariat/„proiectariat” creat de „flexibilizarea”, implicit neoliberalizarea pieţei muncii, de la livratori la lucrători culturali „independenţi” (Marincea, 2023), categorii adesea lipsite de protecţiile sociale tipice muncii salariate. Pentru a ajunge la aceste publicuri, adaugă Cas Mudde, social-democraţii ar trebui să creeze o infrastructură politică şi culturală nouă, care să se extindă în afara sferei electorale, către sindicate, organizaţii progresiste ale diferitelor minorităţi – îndeosebi cele cu preocupări socio-economice şi grupurile organizate la firul ierbii din comunităţile locale.

Faptul că există electorat, adică cerere pentru oferta social-democrată, o arată diferite sondaje din ultimii ani. Datele sunt clare (Bădescu, Gog, Tufiş, 2022): există un segment larg din populaţie care şi-ar dori politici pentru o mai mare egalitate socială, fie că vorbim de impozitarea progresivă, scutiri de impozite pentru cei care câştigă salariul minim, sprijin pentru locuire şi solidaritate cu grupurile cele mai dezavantajate. Întrebaţi care sunt principalele îngrijorări, cei mai mulţi respondenţi la sondajul INSCOP (septembrie 2023) au răspuns „starea de sănătate proprie şi a familiei”, „creşterea preţurilor”, „corupţia”, „starea sistemului de educaţie”. De altfel, deşi tinerii între 15 şi 29 de ani tind să fie dezinteresaţi de politică, mesajele de stânga ar putea să le stimuleze interesul politic (Monitorul Social, 2019). Toate aceste date susţin recomandarea întoarcerii partidelor social-democrate către o ofertă electorală puternic ancorată în valorile social-democraţiei ca răspuns la accesul scăzut la locuire şi la servicii medicale, inegalitatea crescută, instabilitatea locurilor de muncă, dezechilibrul între viaţa privată / muncă domestică – în continuare atribuită în funcție de gen – şi slujbă. În plus, şi unele părţi ale clasei de mijloc resimt inegalităţile şi nevoia unei mai mari plase de siguranţă din partea statului (Halikiopoulou & Vlandas, 2022).

Chiar şi partidele dreptei populiste (AUR) încearcă să abordeze aceste nevoi, atât prin „Caravana medicală” cât şi printr-o combinație de măsuri liberale promise, precum „reducerea drastică a taxelor, a contribuțiilor la sistemul de pensii, asigurări sociale și sănătate”, cu măsuri sociale, precum creşterea salariului minim brut până la 5.000 lei, sau cu măsuri socio-economice care vizează grupurile vulnerabile – persoane cu dizabilităţi, în risc de sărăcie extremă, ş.a.  

Prin urmare, partidele social-democrate nu au de câştigat de pe urma cooptării sau copierii politicilor (ultra)naţionaliste şi (ultra)conservatoare specifice populiştilor dreptei radicale. Mai degrabă ele ar trebui să îşi asume valori şi politici specifice stângii, ce ţin de (re)construirea unei societăţi mai echitabile socio-economic. Doar aşa pot social-democraţii să îşi recupereze electoratul alienat de prea multă „centrificare” sub presiunea neoliberalismului. Dacă populiştii dreptei radicale de regulă propun o „bunăstare şovină”, doar pentru unii, bazată pe etnie, religie, naţionalitate etc., social-democraţii ar trebui să propună o bunăstare incluzivă, care sporeşte protecţia socio-economică mai ales a celor mai vulnerabile grupuri. Să îşi întărească poziţia, să formuleze soluţii concrete pentru probleme socio-economice relevante, să transmită mesaje pozitive şi incluzive către electorat – pe care să le şi urmeze – şi să evite să fie atraşi pe terenul identitar antagonizant tipic dreptei radicale.

Încheiem cu câteva concluzii şi recomandări complementare bazate pe studiul lui Krell et al. (2018) privind strategiile aplicate de partide din ţările scandinave şi Germania, ţări cu cele mai consolidate sisteme social-democrate, ca răspuns la dreapta populistă radicală, şi impactul acestor strategii.

Referințe

Andrei, Cristian, „EXCLUSIV. AUR contraatacă ofensiva mediatică a PSD și PNL: și-a făcut ziar de propagandă cu patru milioane de exemplare în trei luni. Banii vin de la bugetul de stat”, Libertatea, 30 noiembrie 2023, https://www.libertatea.ro/stiri/exclusiv-aur-contraataca-ofensiva-mediatica-a-psd-si-pnl-si-a-facut-ziar-de-propaganda-cu-patru-milioane-de-exemplare-in-trei-luni-banii-vin-de-la-bugetul-de-stat-4730131.

Bădescu, Gabriel, Sorin Gog, Claudiu Tufiș, „Atitudini și valori de tip progresist în România”, Friedrich Ebert Stiftung România, București, 2022, https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/19247.pdf.

Expert Forum, „Subvențiile pentru partidele politice: creșteri ale cheltuielilor, populism și rectificări bugetare fără justificare”, 2 august 2023, https://expertforum.ro/subventii-partide-2023/.

Halikiopoulou, Daphne, Tim Vlandas, „Understanding Right-wing Populism and What to Do about It”, Friedrich Ebert Stiftung Regional Office for International Cooperation –Democracy of the Future, Viena, 2022, https://library.fes.de/pdf-files/bueros/wien/19110-20220517.pdf.

Ivan, Ruxandra, „‘The improbable left’: Social Democracy in Romania”, FEPS – Foundation for European Progressive Studies and the Karl-Renner-Institut, Bruxelles, 2023, https://feps-europe.eu/wp-content/uploads/2023/08/Next-Left-Country-Case-Studies-Romania.pdf.

Krell, C., H. Mollers, N. Ferch, “Reclaiming Action-Progressive Strategies in Times of Growing Right-Wing Populism in Denmark, Norway, Sweden and Germany”, Friedrich-Ebert-Stiftung Nordic Countries, Stockholm, 2018, https://library.fes.de/pdf-files/bueros/stockholm/14617-20180920.pdf.

Marincea, Adina, „Proiectariatul Precar dincolo de miturile urbane. Bune practici în lupta cu (auto)exploatarea sistemică”, Cutra, 2023, https://cutra.ro/proiectariatul-precar-dincolo-de-miturile-urbane/.

Mudde, Cas, „Why Copying the Populist Right Isn’t Going to Save the Left”, The Guardian, 14 mai 2019, https://www.theguardian.com/news/2019/may/14/why-copying-the-populist-right-isnt-going-to-save-the-left.

Simina, Anca, gazdă, „Bani publici pentru presa privată. Povestea unei investigații în conturile partidelor-mogul”, On the Record, Recorder, 16 septembrie 2022, https://recorder.ro/bani-publici-pentru-presa-privata-povestea-unei-investigatii-in-conturile-partidelor-mogul/. 

Simina, Codruţa, „Rețeaua de AUR. Partidul plătește Facebook pentru a-și amplifica mesajele sub identități false”, PressOne, 11 mai 2021, https://pressone.ro/reteaua-de-aur-partidul-plateste-facebook-pentru-a-si-amplifica-mesajele-sub-identitati-false/.  

Simina, Codruța, Ovidiu Mihalcea, „SPECIAL: 19 «publicații independente», marca AUR, plătesc Facebook pentru a amplifica propagandă de partid și conținut fals”, Misreport, 14 noiembrie 2023, https://misreport.substack.com/p/special-19-publicatii-independente.

Despre autoare:
Adina Marincea este cercetătoare în cadrul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, unde analizează discursul și manifestările de extremă dreapta din România. Are un doctorat în Comunicare și Relații Publice, și un postdoctorat pe tema discursului populist al dreptei radicale în România. 

Opiniile exprimate în această publicație nu sunt în mod necesar și cele ale Fundației Friedrich Ebert (FES).