Democrație, reprezentare politică și egalitate de gen în România. În ce fel de societate ne dorim să trăim? - de Ionela Băluță

În România tema reprezentării politice a femeilor este mai degrabă marginală în dezbaterile publice, iar atunci când apare face obiectul unor campanii de dezinformare și delegitimare. Este nevoie de o abordare serioasă a acestui subiect, cu argumente concrete, raportate la valorile și standardele democratice actuale. Am să arăt în cele ce urmează că (sub)reprezentarea politică a femeilor influențează calitatea democrației (o democrație în care jumătate din populație nu este reprezentată echilibrat nu poate fi o democrație solidă), vulnerabilizează angajamentele internaționale ale României și, mai ales, afectează întreaga societate (prin tratarea superficială a multor probleme, așa cum voi exemplifica mai jos).

Egalitatea de gen este în prezent o valoare politică fundamentală a regimurilor democratice. Partidele care declară că susțin menținerea României în rândul actorilor politici democratici la nivel european și internațional trebuie să înțeleagă că, mai ales în contextul creșterii valorilor și atitudinilor anti-democratice, o agendă politică fără un loc real acordat egalității de gen nu este o agendă politică democratică.

Egalitatea de gen și reprezentarea politică a femeilor constituie priorități politice ale Uniunii Europene (Gender Equality Strategy 2020-2025) și ale ONU (2030 Agenda and the Sustainable Development Goals). Clasamentele și analizele comparative la nivel internațional includ egalitatea de gen și reprezentarea politică a femeilor printre indicatorii care măsoară calitatea democrației: Global State of Democracy, Global Gender Gap Report, Gender Equality Index. În toate aceste clasamente, România se situează pe ultimele locuri la nivel european și pe la mijlocul clasamentului la nivel mondial. În Global Gender Report Gap2023, România ocupă, în clasamentul general, locul 88 din 146 de țări. Ca și în 2022, scorul cel mai mic l-am obținut la domeniul „împuternicire politică”: 113/146; de subliniat că dintre țările europene, la acest indicator în urma României se află doar  Ungaria. În fine, în Gender Equality Index (2023), România a trecut pe ultimul loc între țările UE. În ce privește „puterea” suntem pe ultimul loc, iar la subdomeniul „împuternicirea politică a femeilor” ne situăm pe penultimul loc, în urma noastră fiind doar Ungaria. Pe scurt, pentru domeniile menționate, aceste date arată că în România femeile nu au acces la poziții de putere și decizie din sfera politică și sunt subreprezentate în toate instituțiile și funcțiile politice.

Reprezentarea politică a femeilor este o temă recurentă în aceste analize și rapoarte. Democrațiile actuale sunt democrații reprezentative, în care cetățenele și cetățenii aleg politicieni și politiciene care să le reprezinte interesele. În mod ideal, diversitatea grupurilor și intereselor unei societăți ar trebui să se reflecte în componența instituțiilor și a funcțiilor politice, dar și în agenda politică. Conceptul de reprezentare politică este teoretizat și analizat în numeroase cercetări din domeniul științelor politice. Pentru a arăta de ce și în ce fel reprezentarea politică a femeilor este esențială pentru democrație, mă voi opri la nevoia de a corela reprezentarea descriptivă și reprezentarea substantivă (Pitkin, 1967; Phillips, 1995).

Reprezentarea descriptivă se referă la numărul de femei alese. Dacă femeile reprezintă jumătate din populația unei țări, o reprezentare descriptivă echilibrată ar însemna o prezență cât mai aproape de paritate a femeilor și bărbaților în parlamentele european și național, în consiliile locale și județene, în funcțiile de primar. Or, situația din România este prea departe de această reprezentare echilibrată.

Sursă: Băluță și Tufiș, 2021

La alegerile europene din 2019, procentul femeilor care au obținut un mandat este de doar 21,2%, în scădere cu 13,3% față de 2014. La alegerile locale din 2020 doar 5,4% femei au reușit să  obțină un mandat de primar. Iar la alegerile parlamentare, numărul femeilor a scăzut, femeile reprezentând doar 18,5% dintre parlamentari, comparativ cu 19,1% în anul 2016. Dincolo de procentele mici și foarte mici, îngrijorător este trendul descendent.

În legătură cu nevoia creșterii reprezentării politice a femeilor, președinții celor două partide politice aflate la guvernare (care au obținut cele mai mari procente în alegerile din 2020) și-au declarat susținerea pentru o prezență mai mare a femeilor în politică și în general pentru drepturile femeilor. Dar marea problemă în România sunt politicile pe hârtie și angajamentele doar de ochii... UE. În ceea ce privește partidele parlamentare actuale, la nivel de statut, doar Partidul Social Democrat prevede cote interne în organele de conducere ale partidului și la toate nivelurile de reprezentare de cel puțin 30% pentru femei. Partidul Național Liberal are un principiu legat de garantarea accesului femeilor la orice funcție din partid, dar nu și prevederi statutare care să susțină/impună un număr mai mare de femei în structurile de putere ale partidului. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România are de asemenea prevederi privind susținerea prezenței femeilor în organele de conducere (dar nu cote). Statutele Uniunii Salvați România și al Alianței pentru Uniunea Românilor nu prevăd în mod special susținerea prezenței femeilor în structurile interne. Niciunul dintre partidele parlamentare actuale nu are vreo prevedere legată de susținerea prezenței femeilor pe listele electorale pe poziții eligibile. Lucru care se oglindește în cifrele și situațiile evocate mai sus. Unele partide pot avea o situație mai bună (PSD), dar per total niciunul nu are nici măcar 30% femei printre candidații aleși. Din afara spațiului parlamentar, partidul Reînnoim Proiectul European al României (REPER) este singurul al cărui statut prevede reprezentarea paritară în structurile interne și proceduri clare de constituire a listelor electorale pentru a asigura minim 40% femei pe listele electorale, într-un sistem de alternanță care asigură o distribuție echilibrată pe locurile eligibile.

Dar de ce este nevoie de mai multe femei în politică, dincolo de argumentul descriptiv? Pentru că reprezentarea politică înseamnă și trebuie să fie și reprezentare substantivă, adică o acțiune politică în favoarea nevoilor și intereselor femeilor. Or, datorită stereotipurilor și rolurilor de gen, a structurilor socio-economice și a felului în care sunt configurate și funcționează instituțiile sociale (de exemplu, familia), experiențele de viață ale femeilor sunt diferite de cele ale bărbaților. Iar nevoile și interesele lor sunt direct legate de aceste experiențe și parcursuri de viață. O agendă politică incluzivă și democratică trebuie să reflecte acest lucru. Și ar mai trebui subliniat că nu există o categorie esențializată „femei”, așa cum nu există nici una „bărbați”. Iar nevoile și interesele sunt legate și de diferențele economice, etnice, de vârstă, de rasă, de religie, de orientare sexuală. Politicienele ar trebui să înțeleagă că au o datorie de reprezentare substantivă. Și ar trebui să acorde un spațiu privilegiat intereselor femeilor, în diversitatea lor.

Inegalitățile dintre femei și bărbați sunt prezente în toate sferele vieții sociale și în toate domeniile de activitate, iar în multe locuri situația este alarmantă. Situația accesului femeilor la poziții de putere și decizie în domeniul politic și economic ne situează pe ultimul loc în UE, așa cum am arătat. În 2022 România era pe primul loc în UE când vine vorba de decalajul dintre femei și bărbați de pe piața muncii: 20,3% (doar 46,4% dintre femei au un statut activ) (cf EUROSTAT)–, iar acesta este și cel mai mare decalaj de după 1989. România este pe primul loc în UE în ceea ce privește numărul mamelor minore, dar și ca țară de origine a victimelor traficului de persoane. România are cel mai mare număr al victimelor cancerului de col și cancerului de sân. Violența împotriva femeilor este un fenomen extrem de răspândit, iar România nici măcar nu colectează date statistice în conformitate cu prevederile Convenției de la Istanbul și recomandările UE. Și ar mai putea fi scrise zeci de pagini. Este însă evident, și din aceste câteva date, că femeile se confruntă cu discriminări și inegalități structurale, care se răsfrâng de fapt asupra întregii societăți.

Pe lângă nerespectarea principiilor de bază ale democrației (egalitatea de șanse, echitatea, dreptul la sănătate și la o viață demnă), aspectele evocate mai sus afectează viața a milioane de femei din România. Pe multe le condamnă la precaritate, excluziune, uneori chiar la moarte. Implicațiile economice sunt și ele majore: costurile inegalității de gen și ale violenței împotriva femeilor sunt enorme. De exemplu, un studiu EIGE din 2021 estimează că la nivelul UE costul violenței împotriva femeilor este de 289 miliarde euro. Iar beneficiile unui angajament politic ferm și efectiv față de egalitatea de gen sunt pe măsură: consolidarea democrației, îmbunătățirea vieții generațiilor de azi, dar și de mâine. Avem și cifre concrete, dacă decidenții noștri politici (folosesc masculinul pentru că sunt majoritar sau exclusiv bărbați) nu sunt convinși: conform unui raport din 2021 al companiei  McKinsey&Company, economia României ar putea câștiga anual 24 miliarde de euro până în 2030, dacă ar elimina inegalitățile de gen. Asta înseamnă o rată medie de creștere anuală incrementală de 8,7 puncte procentuale.

În perspectiva anului electoral 2024, partidele politice democratice au datoria de a crește reprezentarea politică a femeilor, atât la nivel descriptiv cât și la nivel substantiv. Și aș sublinia  responsabilitatea organizațiilor de femei ale partidelor politice și pe cea a politicienelor: ele trebuie să încline balanța, să influențeze agenda politică și să pună egalitatea de gen, incluziunea și echitatea printre angajamentele politice principale ale partidului. Altfel, își ratează misiunea și trădează interesele politice ale femeilor.

Pentru partidele de orientare social-democrată asumarea unui program politic care să răspundă unei reprezentări descriptive și substantive a femeilor este obligatorie. De altfel, la nivelul Parlamentului European, grupul social-democraților își asumă, printre prioritățile sale, „drepturile femeilor și egalitatea genurilor”. PSD, singurul partid românesc asociat familiei europene social-democrate, are un rol decisiv în susținerea egalității de gen în România, dacă își respectă vocația europeană. Desprinderea de valorile sociale conservatoare și susținerea valorilor familiei europene social-democrate poate fi și o decizie strategică pentru atragerea electoratului mai tânăr și a electoratului cu valori progresiste (Ivan, 2023).

În primul rând, creșterea consistentă a numărului de femei pe locuri eligibile în toate cele patru cicluri electorale din 2024 este obligatorie. Pentru alegerile locale și europene, proiectele de lege privind cotele de gen au fost uitate în sertare. Pentru alegerile parlamentare, adoptarea proiectului de lege privind cotele de gen (PL-x nr. 308/2022) în forma aprobată de Senat avea ca termen-limită sfârșitul lunii noiembrie 2023 și ar fi fost un prim pas către un angajament real, nu declarativ, față de susținerea reprezentării politice a femeilor. Adoptarea unui regulament de constituire a listelor electorale care să impună cote de gen interne ar fi semnalul unei acțiuni politice care să arate că declarațiile președintelui partidului nu sunt vorbe goale.

În al doilea rând, programul electoral trebuie să aibă capitole separate pe marile probleme cu care se confruntă femeile în România. Am să amintesc mai jos punctele care sunt cu adevărat critice. Pentru fiecare punct există analize, rapoarte și cercetări realizate de organisme internaționale (GREVIO, Ambasada SUA, EUROSTAT, EIGE, UNICEF), de societatea civilă (cu finanțări internaționale, căci statul român nu finanțează aceste instrumente obligatorii de politici publice) și de spațiul academic.

1. Egalitatea de gen pe piața muncii, cu accent pe sărăcie și discriminarea femeilor rome: creșterea prezenței femeilor pe piața muncii; reducerea decalajului dintre pensiile femeilor și ale bărbaților; reducerea segregării pe orizontală și verticală;  
    
2. Dezvoltarea unei infrastructuri publice accesibile tuturor pentru: îngrijirea și educația copiilor (creșe, grădinițe, programe de after school); îngrijirea persoanelor vârstnice (cămine, servicii de îngrijire la domiciliu); îngrijirea persoanelor cu dizabilități (centre speciale, servicii profesionale la domiciliu);
    
3. Accesul la sănătate și sănătate reproductivă: servicii publice de sănătate care să asigure tuturor accesul la screening preventiv; servicii medicale de calitate pe perioada sarcinii, a nașterii și postnatală pentru toate femeile (cu atenție deosebită față de femeile din mediu rural, femeile aflate în precaritate economică, femeile rome); asigurarea accesului la întrerupere voluntară de sarcină în toate spitalele publice;
    
4. Educație sexuală obligatorie în școli (sondajele arată că de fapt peste 70% din populație este de acord cu educația sexuală) și acces la mijloace contraceptive (gratuitate pentru femeile aflate în situații vulnerabile) – aceste măsuri ar contribui substanțial la reducerea numărului de mame minore;
    
5. Violența împotriva femeilor și traficul de persoane: implementarea cadrului legislativ, alocarea de resurse bugetare clare și suficiente, pregătirea serioasă a personalului, creșterea nivelului de expertiză în domeniul egalității de gen și violenței împotriva femeilor la nivelul ministerelor și agențiilor, educație pentru egalitate de gen. Persistența stereotipurilor patriarhale, cultura sexistă majoritară și rolurile de gen tradiționale sunt factori istorici și structurali care împiedică o schimbare reală și obținerea unor rezultate vizibile.

În încheiere, aș vrea să subliniez că programele electorale, politicile publice, deciziile politice sunt despre fiecare dintre noi. Dincolo de hârtii și discursuri, politica afectează direct viața noastră și ar trebui să ne amintim asta cu toții: atât politicienii și politicienele care doresc să ne reprezinte cât și noi, cetățenele și cetățenii care le/îi alegem să ne reprezinte. Și întrebarea pe care o adresez tuturor este: în ce fel de societate/țară dorim să trăim? Fiecare are responsabilitatea să dea un răspuns la această întrebare, în funcție de care să acționeze/voteze.

Referințe
Băluță, Ionela și Claudiu Tufiș, Reprezentarea politică a femeilor în România, Friedrich-Ebert-Stiftung, 2021, https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/18818.pdf.
Chirileasa, Andrei, „McKinsey: Romania’s economy can gain up to 8.7% p.a. from gender equality”, 23 septembrie 2021, Romania Insider, accesat la 6 decembrie 2023, https://www.romania-insider.com/ro-economy-gains-gender-parity-sept-2021.
Comisia Europeană, Striving for a Union of Equality. The Gender Equality Strategy 2020-2025, Bruxelles, 2020, accesat la 6 decembrie 2023, https://ec.europa.eu/newsroom/just/items/682425/en.
European Institute for Gender Equality (EIGE), Gender Equality Index, 2023, accesat la 6 decembrie 2023, https://eige.europa.eu/gender-equality-index/2023.
European Institute for Gender Equality (EIGE), The Costs of Gender-based Violence in the European Union, EIGE, 2021, accesat la 6 decembrie 2023, https://eige.europa.eu/sites/default/files/documents/20213229_mh0921238enn_pdf.pdf.
Grupul social-democraților europeni, Our Priorities, 2023, accesat la 6 decembrie 2023,  https://www.socialistsanddemocrats.eu/fr/what-we-stand-for/our-priorities.
International Idea, Global State of Democracy Indices, 2023, accesat la 6 decembrie 2023, https://www.idea.int/data-tools/tools/global-state-democracy-indices. 
Ivan, Ruxandra, Social Democracy in Romania. The Improbable Left, FEPS, Belgia, 2023.
ONU, 2030 Agenda and the Sustainable Development Goals, 2023, accesat la 6 decembrie 2023, https://unsdg.un.org/2030-agenda.
Phillips, Anne, The Politics of Presence, Oxford University Press, Oxford și New York, 1995.
Pitkin, Hanna, The Concept of Representation, University of California Press, Berkeley, 1967.
World Economic Forum, Global Gender Gap Report 2023, 2023, accesat la 6 decembrie 2023, https://www.weforum.org/publications/global-gender-gap-report-2023/. 
 

Despre autoare:
Ionela Băluță este profesoară la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, cu doctorat în sociologie (EHESS Paris, 2005) și abilitare în științe politice (2017).

Opiniile exprimate în această publicație nu sunt în mod necesar și cele ale Fundației Friedrich Ebert (FES).