"Super-anul electoral" 2024 – între pericolul euroscepticismului și menținerea orientării proeuropene în vecinătatea României - de Miruna Butnaru-Troncotă

Alegerile multiple de pe parcursul anului 2024 din România vor determina traiectoria acesteia nu doar în următorii patru ani, ci în minimum următorul deceniu, într-un context definit de războaie şi posibile diviziuni înăuntrul UE sau NATO, care pot reconfigura ordinea politică a lumii. Este de așteptat ca evenimentele de politică externă să influențeze dezbaterile din cadrul diferitelor runde de campanii electorale ale partidelor politice din România, chiar dacă până acum nu au existat divergențe majore între viziunile partidelor mainstream românești cu privire la interpretarea contextului geostrategic în care se află România sau la stabilirea obiectivelor majore de politică externă. Odată cu ascensiunea partidului AUR, această unitate de vederi asupra politicii externe a suferit modificări majore, discursul AUR contrastând în multe privințe cu consensul care domnește între celelalte partide politice de la București. AUR exploatează diferențierea pentru a se constitui ca partid anti-sistem, iar anumite teme de politică externă îi servesc de minune în acest scop. Chiar și fără AUR, provocările de politică externă vor solicita atenție sporită din partea întregii elite politice românești.

Extinderea UE - pariul geopolitic major al momentului?

Tema extinderii UE a primit în 2023 o atenție deosebită, după o perioadă lungă de blocaje, stagnare și parțial dezinteres, nefiind în ultimii ani o prioritate pe agenda deja foarte încărcată a UE. Actualul război ilegal și ilegitim declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în februarie 2022 a avut ca efect catalizarea acestui interes de accelerare a proceselor de integrare europeană în vecinătatea strategică a UE și NATO, schimbând perspectiva publică asupra Balcanilor și statelor din vecinătatea estică. Rolul UE ca actor geopolitic este incontestabil, iar integrarea statelor din vecinătatea estică, precum Moldova și Ucraina, are o relevanță imensă pentru situația geopolitică a Uniunii. În ce privește modalitatea prin care UE va gestiona această dinamică geopolitică, statele membre se împart în minim două grupuri: cele care consideră că așa-numitele criterii de la Copenhaga – instituții stabile, economii de piață funcționale și capacitatea de a îndeplini obligațiile de aderare – rămân pilonii fundamentali ai extinderii, ceea ce ar face ca întregul proces de negociere să mai dureze cel puțin un deceniu, până ce criteriile sunt îndeplinite; și cele care văd în războiul din Ucraina un fenomen excepțional, care justifică o serie de excepții menite să faciliteze accelerarea procesului de integrare europeană (din motive strategice), mai ales în cazul celor mai proaspete trei candidate, care au probleme majore de suveranitate și nu pot îndeplini criteriile de la Copenhaga – Republica Moldova cu regiunea transnistreană, Ucraina cu cele patru regiuni anexate ilegal, Lugansk, Donețk, Herson
și Zaporojie, respectiv Bosnia și Herțegovina cu amenințările de secesiune din Republica Srpska.

În ciuda viziunilor diferite despre cum anume să continue procesul, extinderea Uniunii Europene a redevenit un subiect de interes prioritar pentru toți actorii din UE – instituții europene, state membre, cetățeni. Datele din sondajele Eurobarometru 2023 și Balkan Barometer 2023 arată o „conjunctură critică” în domeniul politicii de extindere a UE, fiind înregistrat un număr fără precedent de cetățeni europeni în favoarea viitoarei extinderi.
Consider că înțelegerea legăturilor dintre opinia publică și extinderea UE, precum și reformele de la nivelul Uniunii Europene în general, este indispensabilă pentru evaluarea capacității de integrare a Uniunii. În special în contextul alegerilor europene al căror rezultat va configura noua Comisie Europeană pentru perioada 2024-2029, opiniile privind extinderea UE, atât în rândul publicului larg, cât și al elitelor politice, au relevanță pentru că sunt deosebit de volatile și pot fi ușor influențate prin mesaje destabilizatoare și populiste.

În România, un risc major de destabilizare pe teme de politică externă este reprezentat de ascensiunea partidului AUR care, în ultimele luni, a exploatat diferențierea de celelalte partide democratice pentru a se constitui ca partid anti-sistem, iar anumite teme de politică externă îi servesc de minune în acest scop. Spre exemplu, tema neacceptării României în Schengen a primit o turnură eurosceptică în discursul populist al AUR: au folosit imagini simpliste și încărcate emoțional negativ de tipul suntem cetățeni de mâna a doua și au făcut referire la umilirea românilor de către Austria și Europa. Aceste discursuri antieuropene se vor intensifica în campania electorală, mai ales a celei pentru alegerile europene, și trebuie amintit că acest lucru servește de asemenea intereselor Rusiei de diviziune intra-europeană și slăbire a încrederii în UE.

Conform unei analize recente realizate de UBB, subiectele cel mai des întâlnite în postările de pe Facebook ale partidului AUR și ale liderului său George Simion se referă la politica europeană (42,49%) (Garaiman, 2023). Strategia folosită de aceștia nu este să acuze direct UE, ci mai curând să canalizeze atitudini ostile împotriva elitelor/ politicienilor/ decidenților României pe care îi portretizează ca „servitori ai UE” sau „guvernul trădării naționale”, axându-se pe mobilizarea politică a electoratului pe baza legăturilor religioase și identitare, parte din orientarea suveranistă eurosceptică. Remarcăm astfel cum câștigă AUR capital politic construind pe un anume discurs al politicienilor români de la guvernare sau plasând responsabilitatea în afară (dând vina pe UE pentru probleme legate de PNRR, de exemplu). În contextul campaniilor electorale din 2024, partidele democratice și proeuropene din România ar trebui să evite să contribuie la aceste strategii ale AUR și, în schimb, să comunice public cu mai multe informații legate de sprijinul și avantajele reale oferite de UE României, pentru a reduce riscul ca spațiul public să fie dominat de agenda chiar și subtil antieuropeană a AUR. Propaganda de extremă dreapta eurosceptică riscă să deturneze opinia publică de la discuții bazate pe argumente (și pe cunoașterea modului în care funcționează UE), cu scopul vădit de a canaliza nemulțumirile populației către sentimente antieuropene. De aceea, pozițiile pe care le vor adopta partidele mainstream democratice și proeuropene pentru a apăra unitatea și consensul de la nivel european vor fi cruciale.

Miza acestor preocupări intensificate pentru portofoliul extinderii nu se reduce la dilema rigidă dacă UE se va extinde sau nu în anii următori, ci și la cum se va extinde. Astfel, în a doua parte a lui 2023, au avut loc o serie de proiecții și dezbateri cu experți privind nu atât schimbările așteptate exclusiv din partea statelor candidate în vederea accelerării integrării, cât schimbările interne, din infrastructura instituțională a Uniunii Europene, pentru a acomoda un număr mai mare de membri. A devenit clar pentru toți că UE are nevoie să se pregătească pentru a fi guvernată ca uniune de 30 sau mai multe națiuni.

Pe 19 septembrie 2023, Franța și Germania au prezentat viziunea comună privind modul în care UE s-ar putea adapta la aderarea noilor membri (Pora, 2023) și au propus o reformă a instituțiilor, a tratatelor și a bugetului UE. Raportul propune reforme radicale pentru a eficientiza structura UE, inclusiv reducerea numărului de comisari și membri ai Parlamentului European și eliminarea regulii unanimității în Consiliu pe anumite teme, inclusiv cele de politică externă. România se află printre statele care se opun declanșării unei proceduri de modificare a tratatelor europene și această tensiune de poziții cu Franța și Germania va trebui soluționată în 2024.

Republica Moldova – eforturile de menținere a orientării proeuropene sunt vitale

Republica Moldova este „un creuzet geopolitic special” (Agerpres 2023). Pe de o parte, Republica Moldova este considerată de Comisia Europeană drept țara cu cea mai bună dinamică de reforme dintre toți candidații la aderarea la UE. Pe 8 noiembrie, Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană pentru Republica Moldova și Ucraina, iar decizia istorică a Consiliului European din 14-15 decembrie de a începe negocierile cu cele două state a confirmat aceste așteptări. Pe de altă parte, Republica Moldova s-a confruntat cu numeroase provocări în anii care s-au scurs de la lansarea invaziei ruse în Ucraina, mai ales încercări de a destabiliza țara. Conform unui sondaj recent realizat de ECFR (European Council on Foreign Relations), se distinge sprijinul considerabil de care beneficiază Moldova, fiind mereu a doua cea mai „populară” candidată la extindere, înaintea țărilor din Balcanii de Vest (deși sondaj a inclus doar șase state membre, printre care și România). În cazul României, sprijinul pentru primirea Moldovei este neobișnuit de mare, de aproximativ 55%, românii fiind și cei mai favorabili primirii de noi membri în general (ECFR, 2023).

În Republica Moldova, anul acesta sunt programate alegeri prezidențiale (la sfârșitul lui 2024), iar la mijlocul anului 2025, alegeri parlamentare. Republica Moldova a demonstrat deja o capacitate crescută de implementare a condiționalităților UE, ceea ce o face candidată credibilă să-și onoreze obligațiile în vederea aderării până în 2030. Dar pentru aceasta e nevoie ca următoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova, din 2025, să nu aducă la putere forțe proruse, care să încetinească reformele și să diminueze aspirațiile europene ale țării.
Pentru moment, președinta proeuropeană Maia Sandu nu pare să aibă un concurent valabil, deși se menține riscul intensificării campaniilor de destabilizare a Republicii Moldova, în încercarea de o abate de la acest parcurs susținut de reforme. De aceea, în 2024, este prioritar să fie combătute metodele persistente ale Rusiei de a destabiliza Republica Moldova, precum folosirea mijloacelor hibride, utilizarea ca armă a aprovizionării cu energie, încălcările repetate ale spațiului său aerian, campaniile de dezinformare și înscenarea de proteste cum au fost cele din 2023.

Ucraina – oboseala furnizării de sprijin militar occidental

În 2024 se împlinește un deceniu de la anexarea ilegală a Crimeei și de agresiune continuă a Moscovei împotriva Ucrainei. Din păcate, nu există previziuni pentru încetarea războiului din Ucraina în 2024. În prezent, țara se confruntă cu provocări și riscuri tot mai mari, de la dezacorduri interne în cadrul guvernului până la oboseală tot mai mare în rândul aliaților săi occidentali (așa-numita Ukraine fatigue). În ceea ce privește SUA, transferul de hardware militar în Ucraina se află la cel mai scăzut punct de la începutul conflictului încoace, iar reprezentanții Partidului Republican din Senat au blocat în decembrie 2023 aprobarea unui nou pachet de asistență în valoare de 110 miliarde de dolari, din care 61 de miliarde pentru Ucraina (BBC 2023). Sub conducerea președintelui Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, opoziția Republicanilor față de suplimentarea ajutoarelor militare acordate Ucrainei crește. Iar în UE, disputele interne cu privire la plata ajutorului destinat Ucrainei stârnite de premierul maghiar Viktor Orban au reprezentat unul dintre obstacolele-cheie. Recenta victorie a Partidului pentru Libertate (PVV) în Țările de Jos ridică, de asemenea, întrebări în legătură cu sprijinul financiar și militar olandez pentru Ucraina, precum și cu furnizarea de avioane F-16. Liderul PVV Geert Wilders și Viktor Orban fac de altfel front comun și împotriva înăspririi sancțiunilor UE împotriva Rusiei. Mai mult, Ungaria a făcut jocul Rusiei și prin anunțul că nu va ceda presiunilor exercitate de alte state europene pentru începerea negocierilor cu Ucraina, în cadrul Consiliului din 14-15 decembrie de la Bruxelles (Euronews 2023). Politica externă rigidă și cu accente anti-UE a Ungariei va reprezenta un obstacol major în 2024 în calea consolidării ajutorului UE către Ucraina.

Contraofensiva mult anticipată a Ucrainei nu a avut succesul pe care și l-ar fi dorit armata ucraineană sau aliații săi occidentali. În 2023, Kievul a recuperat aproape 200 de km pătrați de teritoriu, în comparație cu cei 8.600 km pătrați de teritoriu recâștigați în mai puțin de două luni în contraofensiva din 2022 (Washington Post 2023). Astfel, este puțin probabil ca sprijinul militar occidental necesar Ucrainei pentru o nouă contraofensivă de succes să se materializeze, cel puțin nu în prima parte a lui 2024. Șansele ca Kievul să recupereze teritoriu în regiunile Donbas, Herson sau Zaporojie sunt așadar scăzute. Nu trebuie ignorat faptul că în 2024 urmează alegeri în SUA și Marea Britanie. Există riscul ca problemele interne ale acestor state, cum ar fi cele economice, să aibă întâietate, în defavoarea Ucrainei. Anne Applebaum (2023) avertizează că o potențială întoarcere a lui Donald Trump la Casa Albă ar marca un pas semnificativ înapoi în ce privește sprijinul Washingtonului față de Ucraina și conducerea acesteia în cadrul alianței NATO.

Și pe tema războiului din Ucraina există diferențe vizibile între principalele partide politice din România. Ca factor disruptiv se remarcă discursul eurosceptic al partidului AUR și al liderului său, George Simion. Deși, în 2023, au evitat poziționări asumate în favoarea Rusiei sau fățiș împotriva Ucrainei, George Simion a atacat Ucraina menționând de câteva ori că nu este de acord ca banii românilor să fie cheltuiți pe ajutor militar pentru Ucraina și că ar trebui să fie cheltuiți în România. De asemenea, în timpul vizitei președintelui Zelenski în România, Simion a reiterat public că drepturile „celor 500 de mii de români care trăiesc în Ucraina” nu sunt respectate. Mai mult, poziționarea AUR a favorizat o abordare izolaționistă pe tema războiului din Ucraina, argumentând că „nu este războiul nostru” și că nu ar trebui să ne implicăm în „războiul altora” (Garaiman, 2023). Aceste mesaje au rolul de a slăbi susținerea opiniei publice din România pentru Ucraina, ceea ce indirect este în favoarea Rusiei. În acest sens, partidele proeuropene și democratice din România trebuie, prin mesaje explicite de sprijin față de Ucraina,să contracareze aceste încercări de deturnare a atenției și slăbire a unității transatlantice privind războiul din Ucraina și să evite amestecarea unor teme naționaliste de politică internă cu aspectele de politică externă.

Amenințări de securitate și în Balcanii de Vest

Anul 2023 a adus nu doar speranțe mari în Balcanii de Vest, prin efortul concentrat al UE asupra accelerării politicii de extindere, ci, din păcate, și o serie de probleme de securitate care au repus în discuție stabilitatea post-conflict în statele cele mai fragile din regiune: Bosnia Herțegovina, statul care a primit cel mai recent rolul de candidat, și Kosovo (Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență̆ a Kosovo), unicul stat aflat acum în postura de potențial candidat. În Bosnia, una dintre entitățile federale cu populație majoritară sârbă, Republica Srpska, a creat o criză politică fără precedent prin retragerea din forurile federale, blocarea deciziilor, boicot, schimbarea abuzivă a legislației pentru a submina conducerea federală și, în final, prin amenințările tot mai explicite cu secesiunea. În Kosovo, în vara lui 2023, au existat ciocniri violente la granița cu Serbia, acolo unde Belgradul a mobilizat efective militare, inclusiv armament greu. Pe 24 septembrie au avut loc lupte deschise în satul Banjska (Banjskë), în apropierea orașului Mitrovica (Mitrovicë), care s-au soldat cu moartea a trei luptători sârbi și a unui polițist kosovar. Țara noastră a participat la detensionarea incidentelor, NATO întărind prezența militară în regiune cu trupe suplimentare din Marea Britanie și România. De asemenea, conform Ministerului Apărării, pentru asigurarea unui mediu de securitate sigur și stabil în Bosnia și Herțegovina, România și-a propus să contribuie cu cele mai multe trupe la operațiunea EUFOR ALTHEA, un efectiv de peste o mie de militari (Umbrela strategică, 2023), ceea ce reflectă angajamentul său puternic față de stabilitatea regională în Balcanii de Vest.

Lista problemelor ce amenință să persiste în Balcani și pe parcursul anului 2024 este mai lungă, dintre toate însă Serbia îngrijorează cel mai mult. Conform Balkan Barometer (realizat între februarie și aprilie 2023), dintre cetățenii statelor candidate, albanezii consideră în cel mai mare procent că aderarea la UE este un lucru bun, respectiv 92%, pe locul doi fiind cetățenii din Muntenegru într-o proporție de 63%, urmați de cei din Bosnia și Herțegovina, 60%, de cei din Macedonia de Nord, 58%, iar sârbii se află pe ultimul loc, numai 31% - în scădere cu câteva procente și față de nivelul țării din anii trecuți.

Această tendință este îngrijorătoare deoarece actualmente Serbia duce o politică externă ambivalentă, tot mai apropiată de Rusia și fără să arate un angajament ferm față de procesul de integrare europeană. Există tendințe îngrijorătoare la nivelul declarațiilor liderului de la Belgrad, care arată o deschidere tot mai mare către relațiile economice cu China (Balkan Insight, 2023) și care, pentru moment, își menține decizia de a nu aplica sancțiuni împotriva Rusiei, în răspăr cu cerința UE ca statele candidate să își alinieze obiectivele de politică externă la cele ale blocului comunitar. Mai mult, în urma alegerilor anticipate din 17 decembrie 2023, Partidul Progresist Sârb (SNS) al președintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, și-a anunțat victoria într-un scrutin umbrit de acuzații de fraudă, pe care coaliția de opoziție prooccidentală anunță că îl va contesta în justiție (Ardelean, 2023). Consolidarea la putere a coaliției conduse de partidul naționalist sârb SNS reprezintă un factor destabilizator suplimentar pentru politica regională din Balcani din 2024, având în vedere agenda naționalistă și implicarea directă a guvernului de la Belgrad în recentele incidente de securitate din Republica Srpska (Bosnia) și nordul Kosovo (Mitrovica). Partidele democratice din România ar trebui să acorde o atenție deosebită și comunității românilor din Timoc, care nu beneficiază de drepturile și libertățile recunoscute de statul sârb celor din Voivodina. În ultimele luni, AUR deja s-a poziționat ca portavoce a agendei naționaliste și ca apărător al drepturilor românilor din Serbia. Așadar, un alt risc corelat relației noastre cu Serbia este ca acest partid să speculeze subiectul în campania electorală de anul viitor.

Recomandări

Continuarea și evoluțiile imprevizibile ale războiului provocat de Rusia în Ucraina, amenințările hibride din Republica Moldova și viitoarele alegeri prezidențiale din această țară, precum și potențialul de destabilizare din Balcanii de Vest vor fi teme de neocolit pentru politica de la București. Dacă aceste teme complexe vor fi simplificate și amestecate cu teme de pe agenda de politică internă, există un risc crescut al dezinformării și al propagării unor mesaje de extremă dreapta care vor servi, cu sau fără intenție, intereselor ostile ale Federației Ruse.

Ce ar trebui să includă o agendă social-democrată de politică externă a României în 2024 și ce obiective imediate ar putea fi realizabile? Un mesaj strategic, care ar trebui transmis constant, este că România are responsabilitatea de a promova extinderea Uniunii Europene atât în vecinătatea estică, cât și în Balcanii de Vest, aceste evoluții fiind în acord cu interesele de securitate ale țării. Mai mult, trebuie subliniat în dezbaterile publice că extinderea UE poate aduce pace și securitate în Balcani, Europa de Est și în Caucazul de Sud, iar populația statelor din aceste regiuni percepe aderarea la UE ca pe o posibilitate de a-și responsabiliza elitele politice și de a reduce influența Federației Ruse.

O agendă social-democrată de politică externă trebuie să sporească în mod vizibil eforturile de comunicare strategică privind aceste teme de politică externă vitale pentru România, UE și NATO deopotrivă, cu scopul de a se distanța de atitudinea eurosceptică promovată de AUR. Mai ales pe fondul campaniilor de dezinformare din statele partenere ale UE, partidele democratice din România ar trebui să comunice nu doar către propriul electorat, cât și către cetățenii din vecinătatea noastră, alimentând discursul public cu argumente și emoții în sprijinul menținerii adeziunii față de proiectul european, menit să aducă pace și prosperitate.

În primul rând, având în vedere importanța pe care politica de la București o acordă Republicii Moldova, mesajele politicienilor români ar trebui să se concentreze pe sprijinul concertat acordat Republicii Moldova pentru începerea negocierilor de aderare cu UE. O atenție deosebită ar trebui acordată consolidării competențelor instituțiilor democratice de la Chișinău în combaterea dezinformării, a atacurilor cibernetice și a altor atacuri hibride. O cooperare sporită în acest domeniu între București și Chișinău este cu atât mai necesară din perspectiva mizei alegerilor prezidențiale din Republica Moldova de anul viitor.

În al doilea rând, România are în 2024 șansa să fie privită ca un centru gravitațional din UE nu doar de Republica Moldova, ci și de statele din Balcanii de Vest, de unde acestea pot obține sprijin, consiliere, transfer de expertiză. Cum România are relațiile cele mai strânse cu Serbia dintre toate statele din Balcanii de Vest (fiind și singurul vecin direct), partidele politice proeuropene și democratice din România ar trebui să pună accent în comunicarea lor pe relația bilaterală cu Serbia, cu scopul de a contribui la ancorarea mai vizibilă a Serbiei pe calea integrării europene. România ar trebui să îmbunătățească relațiile cu autoritățile de la Belgrad pe tema românilor din toate zonele din Serbia (și în special ai celor din Valea Timocului), tocmai pentru a combate riscul utilizării acestui subiect pentru a diviza diaspora și a evita inflamarea artificială a unor teme în spațiul public de către agenda de extremă dreapta în scopul polarizării.

În al treilea rând, România ar trebui să rămână foarte atentă la ce se întâmplă în Ucraina. Consecințele evoluțiilor de pe front sunt de importanță vitală, inclusiv pentru perspectivele Republicii Moldova discutate mai sus. Și, în egală măsură, acestea pot avea un impact major asupra celeilalte zone de atenție geopolitică imediată pentru România: Balcanii de Vest. Agenda social-democrată ar trebui să se concentreze pe menținerea unității europene și transatlantice pentru a ajuta Ucraina să reziste în fața agresiunii ruse și pentru a preveni extinderea războiului către statele NATO.

În al patrulea rând, partidele politice proeuropene și prodemocratice ar trebuie să înceapă deja negocierile pentru a stabili o strategie comună de coordonare a eforturilor politice interne pentru ca, după alegerile europene, România să obțină în viitoarea Comisie 2024-2029 portofoliul de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și securitate. Deși este una din pozițiile de top la nivelul UE, râvnită de foarte multe state, eforturi coordonate de negocieri la toate nivelurile ar putea obține această poziție pentru România, fiind de altfel o poziție pentru care avem toate atuurile. Având în vedere contextul războiului din Ucraina și al dinamicii politicii de extindere până în 2030, un Înalt Reprezentant dintr-un stat din sud-estul Europei, care cunoaște bine regiunea, ar fi potrivit și strategic. Această poziție poate asigura ambițiile României de lider regional și garant de securitate, nod al securității la Marea Neagră.

Referințe

Agerpres, „Republica Moldova în ultimul an: Între alerte false cu bombă şi o presupusă lovitură de stat (analiză Reuters)”, 10 martie 2023, accesat pe 15 ianuarie 2024, https://www.agerpres.ro/politic-ex/202 /03/10/republica-moldova-in-ultimulan-intre-alerte-false-cu-bomba-si-o-presupusa-lovitura-de-stat-analiza-reuters--1073604. 

Applebaum, Anne, „Trump Will Abandon NATO”, The Atlantic, 4 decembrie 2023,
accesat pe 15 ianuarie 2024,
https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2024/01/trump-2024-reelection-pullout-of-nato-membership/676120/.

Ardelean, Adrian, „Serbia. Populiștii aflați la guvernare revendică victoria în alegeri
pe fondul acuzațiilor de fraudare a voturilor”, Europa liberă, 18 decembrie 2023,
accesat pe 14 ianuarie 2024, https://romania.europalibera.org/a/serbia-populistiiaflați-la-guvernare-revendica-victoria-in-alegeri/32735034.html.

Balkan Barometer, „Key findings”, accesat pe 15 ianuarie 2024,
https://www.rcc.int/balkanbarometer/key_findings/2/.

BBC, „Ukraine Aid from US in Doubt after Failed Senate Vote”, 7 decembrie 2023,
accesat pe 15 ianuarie 2024, https://www.bbc.com/news/world-us-canada-67637679.

Cochino, Adrian, „Popularitatea lui Zelenski suferă în Ucraina, iar Rusia plănuiește să
profite de diviziunile politice de la Kiev”, Libertatea, 29 noiembrie 2023, accesat pe
15 ianuarie 2024, https://www.libertatea.ro/stiri/zelenski-popularitate-diviziuniucraina-rusia-4733373.

Deutsche Welle, „Ce șanse are Republica Moldova să devină membră UE până în
2030”, 21 noiembrie 2023, accesat pe 15 ianuarie 2024, https://www.dw.com/ro/ceșanse-are-republica-moldova-să-devină-membră-a-ue-până-în-2030/a-67505574.

Eurobarometru, Un an până la alegerile europene: cetățenii sunt conștienți de
impactul UE asupra vieții lor (comunicat de presă), 6 iunie 2023, accesat pe 15
ianuarie 2024, https://www.europarl.europa.eu/news/ro/pressroom/20230605IPR94301/eurobarometru-cetatenii-sunt-constienti-de-impactul-ueasupra-vietii-lor.

Euronews „Ungaria avertizează că nu cedează «presiunilor» privind aderarea Ucrainei
la UE. Oficial: «Nu ne vom da consimțământul»”, 12 noiembrie 2023, accesat pe 15
ianuarie 2024, https://www.euronews.ro/articole/ungaria-avertizeaza-ca-nu-cedeazapresiunilor-privind-aderarea-ucrainei-la-ue-ofi.

European Council on Foreign Relations (ECFR), New poll: Europeans open to
Ukraine joining the EU despite security risks, but cool on further enlargement of the
bloc ahead of crucial European Council summit, 2023, accesat pe 15 ianuarie 2024,
https://ecfr.eu/publication/europeans-open-to-ukraine-joining-the-eu-despite-securityrisks/.

Garaiman, Roxana, „STUDIU: Narațiunile AUR s-au concentrat pe criticarea UE în
primul an de război în Ucraina”, G24Media, 26 octombrie 2023, accesat pe 14
ianuarie 2024, https://www.g4media.ro/studiu-naratiunile-aur-s-au-concentrat-pecriticarea-ue-in-primul-an-de-razboi-in-ucraina-discursul-eurosceptic-este-mai-subtildecat-ne-asteptam-nu-si-asuma-atitudini-in-favoarea-rusiei.html.

Guvernul României, Programul de guvernare al României 2023-2024
https://www.gov.ro/obiective/programul-de-guvernare-2023-2024.

Lupițu, Robert, „Odobescu a început turneul diplomatic în Balcanii de Vest”, Calea
europeană, 15 noiembrie 2023, accesat pe 15 ianuarie 2024,
https://www.caleaeuropeana.ro/odobescu-a-inceput-turneul-diplomatic-in-balcanii-devest-romania-si-albania-au-semnat-planul-de-actiune-pentru-cooperare-2024-2025/.

Pora, Andreea, „Ce înseamnă Europa cu patru viteze pentru România? Franța și
Germania vor viteze suplimentare pentru mașina UE. Riscuri și avantaje”, Europa
liberă, 23 septembrie 2023, accesat pe 14 ianuarie 2024,
https://romania.europalibera.org/a/franta-germania-viteze-europa-cu-patruviteze/32604496.html.

Stojanovic, Milica, „Serbia and China Sign Free Trade Deal in Beijing”, Balkan
Insight, 17 octombrie 2023, accesat pe 15 ianuarie 2024,
https://balkaninsight.com/2023/10/17/serbia-and-china-sign-free-trade-deal-inbeijing/.

Umbrela strategică, „Tîlvăr: România este unul dintre principalii contributori la
operațiunea EUFOR ALTHEA”, 21 noiembrie 2023, accesat pe 15 ianuarie 2024,
https://umbrela-strategica.ro/tilvar-romania-este-unul-dintre-principalii-contributorila-operatiunea-eufor-althea-din-bosnia/.

Washington Post, „Miscalculations, Divisions Marked Offensive Planning by U.S.,
Ukraine”, 4 decembrie 2023, accesat pe 15 ianuarie 2024,
https://www.washingtonpost.com/world/2023/12/04/ukraine-counteroffensive-usplanning-russia-war/.

Despre autoare:
Miruna Butnaru-Troncotă este cercetătoare specializată în politica externă și de securitate a UE și scriitoare. A deținut diverse burse de cercetare la Berlin, Ljubljana, Graz și Varșovia. Domeniul ei principal de expertiză este reconstrucția post-conflict și integrarea europeană a Balcanilor de Vest și a publicat numeroase contribuții academice în acest domeniu. La începutul carierei sale, Miruna a lucrat ca ofițer politic stagiar pentru Ambasada României la Sarajevo (2013) și la Delegația Uniunii Europene la Priștina (2014).

Opiniile exprimate în această publicație nu sunt în mod necesar și cele ale Fundației Friedrich Ebert (FES).