The ‘solidarity’ of the political class. How to circumvent Roma minority interests in the 2024/2025 electoral campaigns

Ultimii doi ani au fost marcați de alegeri locale, parlamentare și prezidențiale care au polarizat întreaga societate, împărțind-o în buni și răi, educați și needucați. Romii au fost din nou excluși din discursul politic într-un context social marcat de prejudecăți rasiste și simpatii pentru ideologii fasciste și legionare. În acest cadru, chiar și politicienii care nu aderă în mod explicit la aceste curente și-au ajustat retorica pentru a se conforma așteptărilor percepute ale electoratului. Subiectele legate de sărăcie și inegalități de clasă socială au fost baza discursului de extremă dreapta, fiind o relație de proporționalitate directă între sărăcia populației și influența extremei drepte, situație identică în cazul intenției de vot a romilor. Iar aici vrem să atragem atenția că aceste polarizări nu sunt de altfel o noutate în spațiul românesc, ci am asistat la o repetare a campaniilor electorale anterioare în care minoritatea romă a fost ignorată. Analizând discursul public al unor politicieni cu șanse mari la alegerile prezidențiale, ne-am pus întrebarea dacă aceștia sunt în măsură să dezvolte un nou tip de discurs incluziv pentru a se distanța de o istorie în care rasismul și naționalismul românesc au oprimat anumite categorii etnice, sociale.

Ciclul electoral local, parlamentar și prezidențial atât din Europa, cât și din Statele Unite ale Americii, au demonstrat faptul că valorile și principiile unei societăți democratice sunt în schimbare, iar tendințele oamenilor către extremism sunt îngrijorătoare. În state precum Franța, Polonia, Ungaria, Austria, strategia comună a partidelor de extremă dreapta a fost să profite de contextul prielnic cauzat de tensiunile acumulate în timp – începând cu restricțiile pandemiei de COVID-19, condiționarea călătoriilor și a accesului în spații publice în baza vaccinării, războaiele din ultimii ani, valul de imigranți, inflația, costul traiului etc. – oamenii exprimându-și prin vot nemulțumirile față de clasa politică actuală.

Discursurile electorale ale partidelor de extremă dreaptă de pe continentul european au un numitor comun: invocarea zilelor de glorie a națiunii. Această tipologie de discurs cade într-o zonă de populism politic în care putem regăsi retorica „anti-elitistă”[1], de altfel folosită de anumite partide în diferite contexte precum criza refugiaților din 2015, pandemia COVID, războiul din Ucraina.  În contextul românesc un exemplu sugestiv este dat de alegerile parlamentare din 2020 unde AUR intră în Parlamentul României printr-o campanie desfășurată aproape exclusiv online, cu un procent surprinzător de 9%, folosindu-se de ideea noilor veniți, astfel urcând pe trendul nemulțumirii oamenilor date de obligativitatea vaccinării. Discursul AUR s-a bazat pe înlocuirea actualei elite politice, care consumă resursele României în interes personal. Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) sau S.O.S. România pretind că au apărut ca reacție la corupția din sistemul politic și că reprezintă vocea poporului, intitulându-se anti-sistem. Totodată, acest motiv al „trecutului măreț” dă naștere unui naționalism românesc, favorabil creșterii vizibilității grupărilor neofasciste, vezi reapariția în campania prezidențiala din 2024 a curentului de glorificare a figurilor istorice precum Ion Antonescu, Mircea Vulcănescu, Corneliu Zelea Codreanu ș.a.m.d., personalități condamnate de-a lungul istoriei pentru crime politice și propagarea urii împotriva evreilor și romilor. În ciclul electoral 2024/2025,  partidele extremiste s-au bazat pe lipsa de informare a cetățenilor – inclusiv a celor de etnie romă – și pe discursul țintit pe sărăcie pentru a propaga ura față de minorități și pentru a elogia figuri istorice, considerate „eroi ai României”. Acest lucru reprezintă un pericol pentru evrei, romi și persoane LGBTQI+ în mod istoric, deoarece un discurs împotriva unei minorități este un discurs împotriva tuturor minorităților etnice, sexuale și de gen.

Partidele politice din România au încercat să ignore cât mai mult posibil în discursurile electorale subiectul „minorități” pentru a evita riscul electoral de a-și pierde alegătorii rasiști de tip laissez-faire, perpetuând astfel marginalizarea populației rome și problemele acestora, ratând încă o dată șansa de a atrage atenția publicului asupra discriminării sau dificultăților de natură socioeconomică cu care se confruntă comunitatea romă. Ignorarea continuă și evitarea subiectelor ce țin de aceste probleme au un rol semnificativ în privința menținerii acestui clivaj dintre romi și neromi.

Minoritatea romă în România continuă să fie ignorată de clasa politică deși reprezintă 3,4% din populația României, conform recensământului din 2021. Există o lipsa de date recente la nivel național cu privire la situația persoanelor rome în multe domenii, de exemplu: legătura dintre locuirea în așezări informale și problemele de mediu din aceste zone care determină o serie de probleme de sănătate pentru persoanele rome și nu numai, accesul la locuri de muncă în diferite sectoare, condițiile decente de muncă și tratamentul egal, accesul la locuințe sociale, abandonul școlar, accesul la servicii privind victimele violenței de gen și accesul la justiție. Lipsa cercetărilor în aceste domenii arată nu doar un dezinteres manifest pentru angajarea de politici publice mai bune, ci și menținerea și întreținerea unui sistem selectiv, centrat pe individul excepțional, care aduce contribuții și profit statului, precum și unor clase avantajate. În această cheie, persoanele rome nu au probleme, ei sunt „problema”. Nu au nevoie de măsuri sociale care să reducă inechitățile sociale și culturale după secole de opresiune[2], ci pot continua să trăiască în comunități și așezări informale, în ciuda datelor publicate în raportul realizat de Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale în 2021, Roma in 10 European Countries, care arată contrariul. Datele publicate ne arată faptul că rata riscului de sărăcie în rândul romilor din România a fost de 78%. Romii se află printre persoanele care trăiesc în condiții de deprivare materială severă, proporția fiind de 53%. În același timp, 51% dintre copiii romi învață în școli segregate, iar doar 22% dintre tinerii romi au absolvit ciclul de învățământ secundar. În rândul persoanelor care trăiesc în condiții precare, 70% dintre romi trăiesc fără baie în interiorul spațiului locativ, în case cu pereții deteriorați, acoperișuri neconforme, ferestre sparte/inexistente sau fără acces la canalizare. De altfel, nu este întâmplător faptul că în România peste 200.000 persoane locuiesc în așezări informale, conform raportului Ministerului Dezvoltării și Lucrărilor Publice[3], care arată că 85% din așezările informale sunt constituite din gospodării rome.

Discriminarea instituțională și excluderea socioeconomică a femeilor rome (FRA, 2022) exacerbează vulnerabilitatea acestora la violența de gen și le limitează accesul la servicii medicale și sociale, afectându-le sănătatea. Această situație complexă este una specifică, femeile și fetele rome confruntându-se adesea cu discriminare intersecțională din cauza genului, statutului și etniei lor[4]. Un exemplu în acest sens îl reprezintă deciziile magistraților pe spețe legate de victime fete/femei rome care reclamă un abuz sexual, decizii care sunt influențate de „factori culturali”, așa cum rezultă dintr-un studiu al Asociației GRADO^[5]. Deși se confruntă cu toate acestea, persoanele rome sunt „inventate”, dezumanizate, devin mituri și personaje demonizate narate dintr-o perspectivă neromă care deține puterea de a vorbi, de a scrie, de a creiona politici din care să îi excludă pe romi, argumentându-și deciziile pe baza inexistenței voinței individuale, a valorilor sau a culturii rome. Prejudecățile despre minoritatea romă nu afectează doar identitatea etnică colectivă, ci devin sistemice și se transpun mai ales în probleme ce țin de acces la locuri de muncă, locuințe sociale, servicii de sănătate sau justiție.  Într-un discurs susținut în contextul alegerilor din noiembrie 2024, Anamaria Gavrilă, președinta Partidului Oamenilor Tineri, declara:

Nu mai suport mândria din glasul femeii de la magazin care îi spune vânzătoarei că ai ei copii sunt plecați în lume și nu se mai întorc, pentru că aici nu e de trăit bine. În loc să-i fie rușine pentru că ea a primit de la predecesorii săi o adevărată moștenire. La accepțiunea română, doar ț****** își dau copiii la alții, ca să le fie mai bine. Dar oare nu suntem toți ț***** atunci în această chestiune? Cât ne interesează cu adevărat de tinerii și copiii noștri. Dacă în loc să le facem loc într-o Românie, noi îi dăm unei națiuni străine. Oare poți astăzi să te uiți în ochii copilului tău și să-i spui cu mândrie, dragul meu, draga mea, iată ce moștenire îți lasă mama și tata[6].

Gradul de reprezentare politică a persoanelor rome este extrem de scăzut, lucru demonstrat de evitarea subiectelor amintite mai sus de către politicieni în discursurile lor. Cu alte cuvinte, lipsa lor din discursul public este relevantă și nu este întâmplătoare.

Campania prezidențială din anul 2024 a fost fără precedent, nu doar prin prisma anulării alegerilor, ci din cauza valorilor, credințelor și principiilor exprimate în campanie de către candidați și a modului în care populația a relaționat cu aceștia. În același timp, valul de dezinformare online, care a afectat negativ percepția publică a candidaților pro-europeni, a avut un impact semnificativ asupra tendinței de vot a oamenilor. Unul din candidații la alegerile prezidențiale din turul I din 2024, Călin Georgescu, a avut un succes în rândul alegătorilor prin promovarea cultului imaginii unor personaje și mișcări legionare din România. A avut o prezență masivă pe una dintre cele mai utilizate rețele de socializare din lume, cu scopul de a ajunge la segmentul de populație ignorat de actorii politici tradiționali, și a propagat informații eronate și mesaje subliminale prin care a alimentat furia și nemulțumirea oamenilor. Strategia lui Călin Georgescu a îmbinat demagogismul cu discursul populist, fiind considerat de alegătorii lui drept „singura salvare a României”, iar faptul că nu a făcut parte din clasa politică actuală a fost un avantaj. Lipsa de informare a cetățenilor a făcut ca declarațiile sale, într-o oarecare măsură subtile, de ură împotriva minorităților să nu fie luate în seamă, inclusiv de persoanele rome.

Călin Georgescu a promovat sistemul legionar prin declarații precum: „Mișcarea Legionară a fost cea mai puternică esență și expresie de sănătate și de voință proprie venită din poporul român. A fost unică”[7]. Astfel de poziționări reprezintă un mare pericol pentru minorități, întrucât acest candidat a demonstrat că are valori și credințe care se intersectează cu principiile care au clădit mișcarea legionară. Cu toate acestea, o parte din alegătorii lui au fost de etnie romă, din cauza abordării subiectului „sărăcie” și clivajelor socioeconomice și culturale create de-a lungul timpului între politicieni, instituții publice și populație. Este o practică uzuală ca în campaniile electorale să apară declarații vechi pentru a discredita poziționarea candidatului cu privire la un anumit subiect. Astfel, au apărut videoclipuri cu Călin Georgescu în care își exprima public opinia în privința minorităților: „În România trăiește poporul român care vorbește limba română, limba bătrână a strămoșilor noștri și care nu admite afronturi din partea niciunui străin sau minoritate, pentru că minoritățile trebuie să respecte poporul român și legile lui, nu să ceară favoruri speciale, sub pretextul că este discriminat. Nu. România are nevoie de minorități sau de străini, ci ei au nevoie de România, pentru că le dăm pământ și apă”[8]. Referințele la limba națională, identitatea și negarea oricărei forme de discriminare au trecut neobservate, astfel că au existat persoane aparținând minorității rome care anterior au fost implicate în mișcări sociale pentru creșterea incluziunii minorității rome în România și care au devenit susținători fervenți[9] ai noilor formațiuni politice precum AUR sau S.O.S.. Totodată, deși un candidat la alegerile prezidențiale[10] are un dosar penal pentru promovarea mișcării legionare în materialele de promovare de pe rețelele sociale, precum și în videoclipuri sau în emisiuni televizate, pentru folosirea de citate aparținând unor figuri legionare[11] sau prin asocierile cu grupări active neolegionare, nu  au fost considerate informații suficiente pentru distanțarea de astfel de politicieni.

Persistența ignoranței politice, lipsa informațiilor cu privire la mișcările legionare, fasciste și rasiste din România, informațiile insuficiente despre opresiunile suferite de persoanele rome, femei și bărbați, în perioada sclaviei, Holocaustului, precum și negarea acestuia și a rasismului întăresc poziția politicienilor în fața unui anumit electorat reprezentat de cei săraci printre care, nu întâmplător, minoritatea romă se regăsește în proporții semnificative. În cazul alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, dar și din luna mai 2025, politicienii au fost sancționați de o parte din electoratul rom, ignorat de secole, polarizat și folosit drept țap ispășitor în diferite contexte. Același fenomen s-a repetat și în cazul alegerilor prezidențiale din mai 2025. George Simion, liderul partidului Alianța pentru Unirea Românilor, a câștigat multe voturi din partea electoratului etnic rom folosind un discurs similar. Ar fi necesar să știm care sunt criteriile pe baza cărora votează minoritatea romă, dar nu avem la dispoziție această informație, știm însă că ar conta un discurs din partea unui partid politic/persoană publică care să ofere soluții la nevoile acestora. Radicalizarea minorității rome este inerentă în condițiile în care problemele cu care se confruntă această comunitate lipsesc de pe agenda politică. Pe lângă ignorarea romilor în discursul public, lipsa de informare din sistemul educațional cu privire la mișcarea legionară îi afectează în mod direct, prin faptul că pot ajunge în situația de a vota politicieni care nu doar că promit, dar vor reproduce aceleași sisteme de violență etnică pe care le regăsim de-a lungul istoriei României.

În paralel, George Simion a adoptat o strategie puțin diferită comparativ cu discursul lui Călin Georgescu. Faptul că a abordat anumite comunități de romi și a discutat cu oamenii, ascultându-le nevoile și postând pe rețele de socializare, a făcut ca electoratul rom să îl perceapă ca pe un om care i-ar putea sprijini și ajuta: „Este esențial să promovăm mesajul că acești oameni vor să muncească. Prea mult timp au fost ignorați și desconsiderați, dar ei sunt gata să pună umărul la reconstrucția țării noastre”[12]. În același mesaj, Simion propagă mesaje fataliste, menite să convingă că nu te poți lupta cu asta: „ț****** sunt leneși, nu vor sa muncească, le convine să stea la cerșit”, subliniind diferența dintre „noi” (ca popor român) și „ei” (minoritățile identificate ca străini) prin folosirea expresiei „țara noastră”. Mimarea unei lupte comune pentru drepturi și redobândirea demnității prin asumarea parțială de către George Simion a identității rome, folosind retorica de tokenism și apropriere, dar nu până la capăt pentru a nu fi etichetat de neromi drept „ț****”, se înscrie în seria discursului de asimilare: „Bunicul din partea tatălui era destul de închis la culoare. Am mulți prieteni, s-ar putea ca bunicul meu să fi fost de etnie romă”[13].

Discursurile celor doi candidați suveraniști, Simion și Georgescu, rămân însă asemănătoare, folosind retorica identității și unității naționale, respingând în felul acesta oamenii care nu sunt ca „ei”, dar și o retorică asimilatoare care nu permite diversitatea culturală a romilor. Prin discursurile celor doi candidați, au fost promovate direct și indirect stigmatizări și prejudecăți legate de comunitatea romă, faptul că vina pentru abandonul școlar și implicit analfabetismul funcțional, sărăcie, excluziune socială și criminalitate le aparține tot romilor, toate acestea fiind rezultatul direct al modului în care se comportă în societate. Romii sunt considerați o amenințare la identitatea națională, iar, în opinia publică, sunt percepuți ca beneficiari ai unui tratament special atunci când suferă nedreptăți din cauza apartenenței la etnia lor.

Majoritatea romilor au fost marginalizați de societatea românească și ignorați de clasa politică de-a lungul timpului. În timp ce majoritatea candidaților la alegerile parlamentare și prezidențiale au ignorat minoritatea romă și problemele sistemice cu care se confruntă, candidații AUR, POT sau S.O.S. au fost percepuți ca neintegrați în sistemul politic, promovând un discurs cu care romii au rezonat, o noutate care le promitea înlocuirea „clasei corupte” și ajutorarea persoanelor aflate în pragul sărăciei, prin reducerea prețurilor la alimente de bază, la facturile de întreținere a unei gospodării și crearea locurilor de muncă, chiar dacă soluțiile erau imposibil de pus în aplicare din punct de vedere economic. Centrarea pe individ și iluzia că acesta ar avea puterea de a schimba sistemul stă în centrul acestei gândiri, avansând ideea seducătoare a reușitei individuale prin propriile puteri, și nu prin politici adecvate susținute de sistem. Atât George Simion, cât și Calin Georgescu, candidați la alegerile prezidențiale din 2024/2025, au exprimat valori cu care puteau rezona și persoanele rome, pe teme precum: protejarea modelului de familie tradițională, promovarea valorilor creștine, „pericolul” minorităților sexuale, euroscepticismul și ostilitatea față de forțele politice externe, blamarea migrației pentru muncă. Intenția de vot a comunității rome se construiește pe discursuri care abordează sărăcia, iar partide precum AUR, POT și S.O.S., dar și candidatul independent Călin Georgescu, au preluat această direcție, la care au adăugat ideea că politicienii corupți sunt de vină pentru sărăcia poporului român. Totodată, categoriile vulnerabile de oameni s-au regăsit în retorica anti-sistem. Candidații partidelor amintite mai sus au prezentat drept argument continuarea existenței acestei categorii ca o consecința a partidelor mainstream, întrucât nu au știut să gestioneze și să rezolve problemele sociale ale grupurilor vulnerabile.

O tactică asemănătoare de apropriere a identității rome a folosit-o candidatul Partidului Social Democrat la președinție în decembrie 2024, Marcel Ciolacu. La Congresul Reprezentanților Comunităților de Romi din România, organizat de Partida Romilor „Pro-Europa”, candidatul a adresat participanților un salut în limba romani, marcând în același timp respectul față de identitatea etnică, dar accentuând astfel speculațiile în privința propriei identități etnice, în speranța că va înclina balanța intenției de vot în favoarea sa.  Dintre ceilalți candidați, Mircea Geoană a abordat subiectul abandonului școlar în rândul romilor și al inegalității de șanse cu care se confruntă comunitatea romă în societatea românească. Președintele Uniunii Democratice Maghiare din România, Kelemen Hunor, a plasat în mod clar tema minorităților pe agenda politică și a subliniat importanța acesteia, abordând nu doar situația maghiarilor și discriminarea acestora, ci și problemele comunității rome într-un plan secundar.

Au trecut 30 ani de la semnarea declarației de la Beijing și a planului de acțiune pentru implementarea egalității de gen asumat pentru prima dată de România, 25 de ani de la adoptarea OG 137/2000 pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare și 24 de ani de la prima strategie adoptată de Guvernul României pentru îmbunătățirea situației romilor. În acest timp, la nivel declarativ, statul români și-a asumat o serie de alte strategii și angajamente politice, cum ar fi Decada de Incluziune a Romilor[14] în diferite domenii. Și totuși, avem prea puține femei în politică[15] la toate nivelele (consilii locale, județene, Guvern și Parlament, șefia partidelor etc.), dar nicio femeie romă în politică. De altfel, femeile rome sunt marile perdante ale tranziției postsocialiste, dat fiind că au fost primele care și-au pierdut locurile de muncă, au fost forțate să stea acasă și să aibă grijă de copii, consecință, printre altele, a faptului că o mare parte din grădinițe au fost închise (Slavova și Sloilova, 2023). Femeile rome sunt complet invizibile pe agenda politică, iar opresiunea istorică și inegalitatea socioeconomică se adaugă argumentelor prezentate în acest eseu. Din 1990 până în prezent, în România nu a existat nicio femei romă care să candideze pentru un loc în Parlamentul României. Nu există date recente referitoare la reprezentarea politică în consiliile locale și județene.

Un alt aspect este că, deși în ultimii 35 de ani problemele și interesele femeilor nu au fost puse pe agenda politică, atunci când politicienii au decis să menționeze femeile rome, și-au folosit poziția pentru a emite opinii eugeniste și hegemonice[16] referitoare la necesitatea sterilizării forțate. Corpurile femeilor rome sunt astfel instrumentalizate, iar „prin asociere cu corpul ca termen negativ, este legitimat controlul reproducerii sau stopării etniei rome” (Gheorghe, 2019, p. 140). Acest tip de declarații reflectă rasismul sistemic manifestat la toate nivelele și întărit prin discursul politic. Desigur, discursul politic nu este suficient dacă nu este însoțit de angajamente reale care să includă resurse financiare, măsuri sociale și de creștere a accesului la servicii, utilități și infrastructură.

Pe de altă parte, stânga politică a neglijat în mod inexplicabil agenda minorităților. Cum să aducă teme noi pe agenda politică îmbrățișând în același timp particularitățile? O abordare electorală cu adevărat incluzivă ar fi presupus plasarea în contexte istorice a problemelor legate de sărăcie, educație, acces la sănătate și la locuire, inegalitățile de gen în diferite domenii cu care se confruntă aceste grupuri și asumarea în același timp a unui angajament pentru schimbare socială și progres. O mică parte a candidaților la alegerile din ultimii doi ani au abordat tangențial subiecte care îi privesc pe romi și problemele care îi împiedică pe aceștia să aibă un trai decent, dar și sărăcia în general, iar candidații suveraniști au avut de câștigat tocmai prin abordarea temelor legate de sărăcie dintr-o perspectivă naționalistă și populistă. Această dinamică creată între politicieni, indiferent de curentul ideologic asumat, i-a făcut complici și solidari în fentarea cu succes a minorității rome.

***

Acest text face parte din volumul colectiv ”Monitorizarea alegerilor prezidențiale și parlamentare din România 2024/2025. O perspectivă intersecțională: gen, orientare sexuală și minorități”, de Alina Dragolea și alții, care va fi lansat de Friedrich-Ebert-Stiftung România în data de 1 iulie 2025.

[1] Kaya Ayhan, 2023 în European Institute of the Mediterranean  www.iemed.org/publication/influence-of-populism-on-the-european-migration-agenda/

[2] Romii au fost sclavi în România timp de 500 ani (Petcuț, 2009).

[3] Raportul privind așezările informale din România, iunie 2022. 

https://www.mdlpa.ro/uploads/articole/attachments/681b5001e0b8d284179042.pdf

[4] Vezi Gheorghe, C. și Mocanu, C. (2021). Challenging Intersectionality: Roma Women's Voices and Experiences, disponibil pe www.e-romnja.ro.

[5]Vezi grado.org.ro/wp-content/uploads/2024/04/VIOGEN_A7_Raport-de-cercetare_noiembrie_2023.pdf.

[6] Pentru mai multe detalii a se vedea secțiunea anterioară din capitolul 4 din prezentul volum.

[7] Ionescu, M. (2024). Călin Georgescu a spus marți, la Marius Tucă, că nu a făcut apologia legionarilor. În realitate, există înregistrări în care spune: „Mișcarea legionară este cea mai puternică expresie de sănătate venită din poporul român, HotNews.ro, disponibil la: hotnews.ro/calin-georgescu-a-spus-marti-la-marius-tuca-ca-nu-a-facut-apologia-legionarilor-in-realitate-exista-inregistrari-in-care-spune-miscarea-legionara-este-cea-mai-puternica-expresie-de-sanat-1853077 (accesat: 4 iunie 2025).

[8] Tolontan, C. (2025). Salutul lui Călin Georgescu: Măcăne, are CIOC, dar nu ne vine să credem că e rață, HotNews.ro, disponibil la: https://hotnews.ro/salutul-lui-calin-georgescu-macane-are-cioc-dar-nu-ne-vine-sa-credem-ca-e-rata-1911516 (accesat: 4 iunie 2025).

[9] A se vedea în acest sens poziționările unor persoane rome implicate anterior în organizații civice precum Gruia Bumbu, candidat pe lista S.O.S. Alba Iulia, Dana Varga susținătoare AUR (fostă membră Partida Romilor „Pro-Europa”), Marius Tudor, susținător AUR (fost consilier al lui Romeo Franz în Parlamentul European).

[10] Călin Georgescu are deschise dosare penale pentru promovarea mișcării legionare prin omagierea lui Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu, figuri vinovate de crime împotriva umanității. [10]

[11] Badea, M. (2022). A fost deschis dosar penal pe numele lui Călin Georgescu pentru promovarea cultului lui Zelea Codreanu și Ion Antonescu, Digi24, disponibil la:  www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/a-fost-deschis-dosar-penal-pe-numele-lui-calin-georgescu-pentru-promovarea-cultului-lui-zelea-codreanu-si-ion-antonescu-1830703 (accesat: 4 iunie 2025).

[12] Simion, G. (2024). M-au întrebat ce e de făcut CU minoritățile naționale: Ajutați să se integreze și să producă!, georgesimion.ro, disponibil la: https://georgesimion.ro/m-au-intrebat-ce-e-de-facut-cu-minoritatile-nationale-ajutati-sa-se-integreze-si-sa-produca-video (accesat: 4 iunie 2025).

[13]Popa, F. (2024). George Simion explică de ce se simte apropiat de minorități: „S-ar putea ca bunicul meu să fi fost de etnie romă”, Fanatik.ro, disponibil la: https://www.fanatik.ro/george-simion-explica-de-ce-se-simte-apropiat-de-minoritati-s-ar-putea-ca-bunicul-meu-sa-fi-fost-de-etnie-roma-20810491 (accesat: 4 iunie 2025).

[14] Mai multe despre această inițiativă ce datează din 2005 https://adsdatabase.ohchr.org/IssueLibrary/HUNGARY_Decade%20of%20Roma%20Inclusion%202005-2015.pdf.

[15] Un procent de 19,5% femei în Parlamentul României după alegerile din 2024 https://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.gp.

[16] A se vedea cazul președintelui Traian Băsescu: https://www.feminism-romania.ro/activism/38-ong/1174-sterilizarea-femeilor-rome-expresia-urii-sistematice-i-instituionale sau al lui Rareș Buglea: https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/protest-la-primaria-alba-iulia-fata-de-1703359.html.