This year, Romania missed the opportunity to recalibrate its transatlantic relationship in the context of Donald Trump's return to the White House. The transition from the comfortable status of a security beneficiary to that of a responsible regional provider caught us unprepared. While our neighbours on the northern half of the eastern flank were consolidating their diplomatic positions in Washington and investing in their own defence, Romania, paralysed by internal political crises and unable to articulate a coherent narrative about what happened in the context of the cancelled presidential elections, unwittingly became the case study through which the Trump administration illustrates the new transatlantic paradigm, with its central idea: the US will offer fewer free security guarantees to those who do not prove they deserve them. Three major diplomatic failures in 2025 have made Romania the subject of international newspapers: discrediting on the Munich stage, suspension from the Visa Waiver programme, and the withdrawal of American troops. These are not mere hiccups, but the direct consequences of the actions of a political class irresponsibly anchored in nostalgia for a romantic era of the strategic partnership that has come to a definitive end. 

About the author:
Antonia-Laura Pup is a Fulbright student at Georgetown University in Washington DC, where she works as a teaching assistant. She completed a master's degree in international security at Sciences Po Paris, as a scholarship holder of the Romanian Government and the French Ministry of Foreign Affairs. Previously, she was a parliamentary advisor to the chair of the Defence Committee in the Chamber of Deputies. She is also a Research Fellow at the Casimir Pulaski Foundation and a Congressional Fellow at the Special Committee on Competition Between the United States and the Chinese Communist Party in the House of Representatives, United States.

Romania's 15 minutes of fame: how we landed at the forefront of the change in US strategy towards Europe

2025 a fost un an deosebit de turbulent pentru relațiile de muncă din România, indiferent din ce perspectivă le privim. Avem, în primul rând, o schimbare majoră pe piața muncii în defavoarea lucrătorilor, cauzată de combinația dintre încetinirea activității economice și măsurile de austeritate impuse de Guvern. În al doilea rând, dinamica salarială a încetinit semnificativ, în ciuda inflației ridicate și a transpunerii directivei europene privind salariile minime adecvate. În al treilea rând, negocierile colective și dialogul social au intrat într-o perioadă de incertitudine, ținând cont, printre altele, și de poziția explicit ostilă a Guvernului. Ipoteza cea mai rezonabilă este că, odată cu accentuarea acestor tendințe, 2026 va fi un an considerabil mai rău, existând puține motive de optimism chiar și pe termen mediu.

Despre autor:
Stefan Guga este director în cadrul Syndex România, expert în muncă și doctor în sociologie și antropologie socială la Universitatea Centrală Europeană (CEU).

Evoluții și perspective în relațiile de muncă 2025-2026

Principalele tendințe ale societății românești în 2025 converg spre concluzia că acesta reprezintă primul an al unei scurte perioade de tranziție la finalul unui ciclu istoric de patru decenii. Perioada istorică de după Revoluția din Decembrie 1989 s-a caracterizat prin dominația unui actor politic (Partidul Social Democrat – PSD), cu diversele sale metamorfoze instituționale și ideologice, care a asigurat stabilitatea regimului politic și consensul euroatlantic. Acest ciclu istoric este foarte probabil să se încheie odată cu scrutinele electorale din intervalul 2028-2030.

Despre autor:
Dr. Florin Abraham este istoric și profesor de Științe politice la SNSPA. În aria sa de preocupări academice se află istoria secolului XX, sistemele politice, procesele de democratizare. A publicat mai multe cărți în țară și străinătate, precum și zeci de articole științifice.

Amurgul ciclului istoric postdecembrist

Măsurile de austeritate introduse prin „ordonanța trenuleț” O.U.G. 156/30.12.2024, reiterate și extinse de guvern prin Legea 141/25.07.2025, au subminat tendința emergentă de îmbunătățire a situației economice a familiilor cu copii, vizibilă în statistica perioadei 2020-2024. Înghețarea salariului minim și a prestațiilor sociale a adâncit decalajul dintre bugetele familiilor și valoarea coșului minim pentru un trai decent. Creșterile incrementale ale alocațiilor pentru copii și ale ajutoarelor sociale din ultimii patru ani riscă să fie complet erodate de inflație și de noile obligații privind cotizația la sistemul public de asigurări de sănătate. Dacă suspendarea indexărilor prevăzute în legislația politicilor sociale poate fi considerată, în mod cinic, o măsură „temporară” (ignorând nevoile beneficiarilor), renunțarea la statutul de coasigurat și la exceptarea unor categorii vulnerabile de la plata contribuțiilor la asigurarea de sănătate reprezintă o cotitură istorică în raport cu modelul de sistem de asigurare încetățenit, inspirat din modelele conservator-corporatiste europene. Această măsură va afecta negativ în special familiile de lucrători agricoli și șomerii, lipsiți de resursele financiare necesare plății contribuției, care vor pierde accesul subvenționat la servicii medicale, cu excepția urgențelor medicale și a programelor naționale de sănătate.

Despre autoare:

Cristina Raţ este lector univ. dr. la Departamentul de Sociologie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde predă cursuri despre inegalitatea de clasă și politici sociale.

Protecția socială a familiilor cu venituri scăzute în 2025. Impactul măsurilor de austeritate.

Anul 2025 a fost, pentru educația din România, un an de cotitură brutală în care promisiunile de reformă au fost concretizate printr-un pachet de măsuri dure de austeritate adoptate pentru reducerea deficitului bugetar.

Sub pretextul responsabilității fiscale, statul a tăiat bursele a sute de mii de elevi, a comasat peste 500 de școli, a mărit numărul elevilor din clase, a crescut norma de lucru a profesorilor și a restrâns transportul gratuit. Ce se prezintă ca eficientizare este, de fapt, o politică care lovește în copiii cei mai vulnerabili, repetându-se greșelile din deceniul trecut.

Despre autor:
Cristian Ghingheș este director de programe în cadrul Societății Academice din România (SAR), coordonând proiecte în domeniile politicilor publice, guvernanței și transparenței. De asemenea, este membru al Institutului Quartet, unde contribuie la cercetări privind mobilitatea urbană și politicile de mediu. Absolvent și masterand de Administrație Publică, a activat atât în zona de cercetare și advocacy, cât și în administrația publică locală, unde a fost viceprimar al municipiului Bacău.

2025, anul austerității în educația din România. Cum sunt amplificate inegalitățile prin repetarea vechilor greșeli