Anul 2025 a fost unul extrem de tensionat pentru România din punct de vedere politic, economic și social. După anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, jocurile electorale s-au prelungit până în luna mai 2025, când a avut loc o nouă rundă de alegeri. În urma acestora, a fost ales, după o competiție strânsă, un președinte pro-european, care l-a învins pe contracandidatul suveranist de extremă dreapta.
Victoria președintelui Nicușor Dan a deschis calea formării unui nou guvern, condus de liberalul Ilie Bolojan, rezultatul negocierilor între patru formațiuni politice: PSD, PNL, USR și UDMR. Noul executiv s-a confruntat cu misiunea dificilă de adoptare a unor măsuri administrative și bugetar-fiscale pentru reducerea deficitului bugetar excesiv al României.
Care au fost principalele consecințe ale acestor schimbări politice și la ce ne putem aștepta, pe termen scurt, din perspectivă politică, economică, socială sau de mediu? Am rugat mai mulți experți și experte din domenii variate să ne răspundă la aceste întrebări. În eseurile de mai jos regăsiți răspunsurile lor.
Anul acesta, România a ratat momentul de recalibrare a relației transatlantice în contextul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă. Tranziția de la statutul confortabil de beneficiar de securitate la cel de furnizor regional responsabil ne-a prins nepregătiți. În timp ce vecinii din nordul flancului estic își consolidau pozițiile diplomatice la Washington și investeau în propria apărare, România, paralizată de crizele politice interne și incapabilă să articuleze o narațiune coerentă despre ce s-a întâmplat în contextul alegerilor prezidențiale anulate, a devenit involuntar studiul de caz prin care administrația Trump ilustrează noua paradigmă transatlantică, cu ideea sa centrală: SUA vor oferi mai puține garanții de securitate gratuite celor care nu demonstrează că le merită. Trei eșecuri diplomatice majore din 2025 au transformat România în subiect al ziarelor internaționale: discreditarea pe scena de la München, suspendarea din programul Visa Waiver și retragerea trupelor americane. Ele nu sunt simple accidente de parcurs, ci consecințele directe ale acțiunilor unei clase politice ancorate iresponsabil în nostalgia unei epoci romantice a parteneriatului strategic care s-a încheiat definitiv.
Antonia-Laura Pup este studentă Fulbright la Georgetown University în Washington DC, unde lucrează ca asistent universitar. A urmat un program de masterat în securitate internațională la Sciences Po Paris, ca bursier al Guvernului român și al Ministerului Afacerilor Externe francez. Anterior, a fost consilier parlamentar al președintelui Comisiei pentru apărare din Camera Deputaților. Este, de asemenea, Research Fellow la Casimir Pulaski Foundation și Congressional Fellow la Comisia specială pentru competiția dintre SUA și Partidul Comunist Chinez în Camera Reprezentanților, Statele Unite.
Cele 15 minute de glorie ale României: cum am ajuns în avangarda schimbării strategiei SUA față de Europa
2025 a fost un an deosebit de turbulent pentru relațiile de muncă din România, indiferent din ce perspectivă le privim. Avem, în primul rând, o schimbare majoră pe piața muncii în defavoarea lucrătorilor, cauzată de combinația dintre încetinirea activității economice și măsurile de austeritate impuse de Guvern. În al doilea rând, dinamica salarială a încetinit semnificativ, în ciuda inflației ridicate și a transpunerii directivei europene privind salariile minime adecvate. În al treilea rând, negocierile colective și dialogul social au intrat într-o perioadă de incertitudine, ținând cont, printre altele, și de poziția explicit ostilă a Guvernului. Ipoteza cea mai rezonabilă este că, odată cu accentuarea acestor tendințe, 2026 va fi un an considerabil mai rău, existând puține motive de optimism chiar și pe termen mediu.
Stefan Guga este director în cadrul Syndex România, expert în muncă și doctor în sociologie și antropologie socială la Universitatea Centrală Europeană (CEU).
Evoluții și perspective în relațiile de muncă 2025-2026
Principalele tendințe ale societății românești în 2025 converg spre concluzia că acesta reprezintă primul an al unei scurte perioade de tranziție la finalul unui ciclu istoric de patru decenii. Perioada istorică de după Revoluția din Decembrie 1989 s-a caracterizat prin dominația unui actor politic (Partidul Social Democrat – PSD), cu diversele sale metamorfoze instituționale și ideologice, care a asigurat stabilitatea regimului politic și consensul euroatlantic. Acest ciclu istoric este foarte probabil să se încheie odată cu scrutinele electorale din intervalul 2028-2030.
Dr. Florin Abraham este istoric și profesor de Științe politice la SNSPA. În aria sa de preocupări academice se află istoria secolului XX, sistemele politice, procesele de democratizare. A publicat mai multe cărți în țară și străinătate, precum și zeci de articole științifice.
Amurgul ciclului istoric postdecembrist
Măsurile de austeritate introduse prin „ordonanța trenuleț” O.U.G. 156/30.12.2024, reiterate și extinse de guvern prin Legea 141/25.07.2025, au subminat tendința emergentă de îmbunătățire a situației economice a familiilor cu copii, vizibilă în statistica perioadei 2020-2024. Înghețarea salariului minim și a prestațiilor sociale a adâncit decalajul dintre bugetele familiilor și valoarea coșului minim pentru un trai decent. Creșterile incrementale ale alocațiilor pentru copii și ale ajutoarelor sociale din ultimii patru ani riscă să fie complet erodate de inflație și de noile obligații privind cotizația la sistemul public de asigurări de sănătate. Dacă suspendarea indexărilor prevăzute în legislația politicilor sociale poate fi considerată, în mod cinic, o măsură „temporară” (ignorând nevoile beneficiarilor), renunțarea la statutul de coasigurat și la exceptarea unor categorii vulnerabile de la plata contribuțiilor la asigurarea de sănătate reprezintă o cotitură istorică în raport cu modelul de sistem de asigurare încetățenit, inspirat din modelele conservator-corporatiste europene. Această măsură va afecta negativ în special familiile de lucrători agricoli și șomerii, lipsiți de resursele financiare necesare plății contribuției, care vor pierde accesul subvenționat la servicii medicale, cu excepția urgențelor medicale și a programelor naționale de sănătate.
Cristina Raţ este lector univ. dr. la Departamentul de Sociologie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde predă cursuri despre inegalitatea de clasă și politici sociale.
Protecția socială a familiilor cu venituri scăzute în 2025. Impactul măsurilor de austeritate
Anul 2025 a fost, pentru educația din România, un an de cotitură brutală în care promisiunile de reformă au fost concretizate printr-un pachet de măsuri dure de austeritate adoptate pentru reducerea deficitului bugetar.
Sub pretextul responsabilității fiscale, statul a tăiat bursele a sute de mii de elevi, a comasat peste 500 de școli, a mărit numărul elevilor din clase, a crescut norma de lucru a profesorilor și a restrâns transportul gratuit. Ce se prezintă ca eficientizare este, de fapt, o politică care lovește în copiii cei mai vulnerabili, repetându-se greșelile din deceniul trecut.
Cristian Ghingheș este director de programe în cadrul Societății Academice din România (SAR), coordonând proiecte în domeniile politicilor publice, guvernanței și transparenței. De asemenea, este membru al Institutului Quartet, unde contribuie la cercetări privind mobilitatea urbană și politicile de mediu. Absolvent și masterand de Administrație Publică, a activat atât în zona de cercetare și advocacy, cât și în administrația publică locală, unde a fost viceprimar al municipiului Bacău.
2025, anul austerității în educația din România. Cum sunt amplificate inegalitățile prin repetarea vechilor greșeli
În ultimii treizeci de ani, consensul de la Snagov a oferit României trei piloni ai unei „mari strategii” relativ clare: un grad cât mai mare de integrare în Uniunea Europeană, consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, alături de apartenența la NATO și participarea locală la apărare și descurajare în cadrul alianței. Diferențele dintre partidele care s-au perindat prin legislative și la guvernare în acești ani au fost, în esență, de stil și intensitate, nu de orientare sau priorități. AUR este primul partid major care contestă explicit această orientare și unele dintre prioritățile tradiționale caracteristice ale acestui consens.
Dacă AUR ar ajunge la guvernare, România va avea probabil o politică externă mai apropiată de modelul Orbán, promovând o strategie multivectorială, mai reținută însă față de Federația Rusă decât cea promovată de Ungaria, dar și pronunțat mai iredentistă față de Republica Moldova și în opoziție cu proiectele integrative ale Uniunii Europene.
Marius Ghincea este politolog și cercetător la universitatea elvețiană ETH Zurich, co-fondator al Institutului Quartet, un think-tank din București, și Visiting Fellow la Institutul Universitar European din Florența.
Meloni sau Orbán? Cum ar arăta politica externă a unui guvern AUR?
Articolul prezintă o retrospectivă a principalelor evenimente din domeniile energiei, climei și mediului din 2025, evidențiind discrepanțele dintre angajamentele asumate de România și implementarea lor efectivă. Sunt discutate programele campaniei prezidențiale pe aceste subiecte, fenomenele meteo extreme ce au marcat anul 2025, politicile de decarbonizare și restructurare a industriei cărbunelui, controversele legate de extinderea exploatărilor de gaze naturale sau oportunitatea adoptării cadrului legislativ pentru crearea comunităților de energie.
Eliza Barnea este expertă în dezvoltare, cu focus pe tranziție justă, acțiune climatică și incluziune socială. În prezent este coordonatoarea campaniei pentru o tranziția justă în cadrul Asociației Bankwatch Romania, unde lucrează cu parteneri locali, autorități naționale și instituții europene pentru a avansa o tranziție energetică echitabilă. A lucrat în trecut pentru Banca Mondială și Ministerul Afacerilor Externe. Este absolventa unui Master în Antropologie Culturală și Studii în Dezvoltare Internațională, în cadrul KU Leuven, Belgia.
De la vulnerabilitate la reziliență: o perspectivă asupra evenimentelor de climă, mediu, energie din 2025 în România
La peste un an de la decizia Curții Constituționale de a respinge candidatura Dianei Șoșoacă și de a anula primul tur al alegerilor prezidențiale câștigat de Călin Georgescu, pe fondul temerilor legate de influența Kremlinului și de orientarea lor de extremă dreapta, tema extremismului a devenit centrală în spațiul public. Finalul anului 2024 și lunile imediat următoare au fost marcate de investigații jurnalistice și de o mobilizare instituțională fără precedent în ultimii 30 de ani soldată cu anchete, trimiteri în judecată și condamnări. Totuși, în ciuda acestor reacții și a unei conștientizări sporite a riscurilor, spre sfârșitul anului se observă o revenire la pasivitate și chiar o tendință de normalizare a extremei drepte în rândul unor instituții publice și al elitelor politice democratice.
Adina Marincea este cercetătoare în cadrul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, unde analizează discursul și manifestările de extremă dreapta din România. Are un doctorat în Comunicare și Relații Publice, și un postdoctorat pe tema discursului populist al dreptei radicale în România.
Extrema dreaptă în 2025: între combatere și normalizare
În 2025, România rămâne printre ultimele state din UE în ceea ce privește egalitatea de gen, cu decalaje în creștere față de media europeană. Progresele punctuale nu sunt susținute de politici publice coerente, iar discursurile politice continuă să instrumentalizeze femeile și drepturile persoanelor LGBTQIA+. Creșterea alarmantă a cazurilor de violență împotriva femeilor, inclusiv a celor de femicid, evidențiază eșecuri structurale: prevenție și intervenții instituționale ineficiente, servicii de sprijin limitate și inegal distribuite, precum și fragmentarea procedurilor în justiție, sănătate, educație și asistență socială. Fără politici integrate, finanțare adecvată, sensibilă la gen, și o abordare intersecțională, drepturile fundamentale rămân insuficient protejate.
Irina Ilisei, PhD, este cercetătoare, activistă și trainer, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul egalității de gen, drepturilor omului și participării civice. Are un doctorat în științe politice la SNSPA și este absolventă a programului masteral Politici de gen și minorități din cadrul aceleiași universități.
2025: anul în care nu s-a pierdut totul pentru egalitatea de gen
