Protecția socială a familiilor cu venituri scăzute în 2025. Impactul măsurilor de austeritate

Articol de Cristina Raț 

Măsurile de austeritate introduse prin „ordonanța trenuleț” O.U.G. 156/30.12.2024, reiterate și extinse de guvern prin Legea 141/25.07.2025, au subminat tendința emergentă de îmbunătățire a situației economice a familiilor cu copii, vizibilă în statistica perioadei 2020-2024. Înghețarea salariului minim și a prestațiilor sociale a adâncit decalajul dintre bugetele familiilor și valoarea coșului minim pentru un trai decent. Creșterile incrementale ale alocațiilor pentru copii și ale ajutoarelor sociale din ultimii patru ani riscă să fie complet erodate de inflație și de noile obligații privind cotizația la sistemul public de asigurări de sănătate. Dacă suspendarea indexărilor prevăzute în legislația politicilor sociale poate fi considerată, în mod cinic, o măsură „temporară” (ignorând nevoile beneficiarilor), renunțarea la statutul de coasigurat și la exceptarea unor categorii vulnerabile de la plata contribuțiilor la asigurarea de sănătate reprezintă o cotitură istorică în raport cu modelul de sistem de asigurare încetățenit, inspirat din modelele conservator-corporatiste europene. Această măsură va afecta negativ în special familiile de lucrători agricoli și șomerii, lipsiți de resursele financiare necesare plății contribuției, care vor pierde accesul subvenționat la servicii medicale, cu excepția urgențelor medicale și a programelor naționale de sănătate.

Reducerea sărăciei – un obiectiv abandonat?

La finalul anului 2025, perspectiva atingerii țintelor asumate de reducere a sărăciei până în 2027 pare incertă. Strategia națională a României privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2022-2027, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 440/2022, stabilește ca obiectiv „reducerea ponderii populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, până în anul 2027, cu cel puțin 7% față de anul 2020” (Strategia națională, 2022: 15). Dacă avem în vedere doar dimensiunea monetară a sărăciei, Institutul Național de Statistică (INS) a raportat pentru 2020 o rată a sărăciei relative de 23,4%, care a scăzut treptat până la 19% în 2024, indicând o reducere cu 4,4% (vezi Figura 1). O scădere cu 7% ar însemna să ajungem la o rată a sărăciei de 16,4% în 2027. Măsurile de austeritate din 2025 și cele anunțate deja de Guvern prin O.U.G. 87/23.12.2025 pentru anul 2026 subminează posibilitatea unei asemenea evoluții. 

În 24 iulie 2025, cu doar câteva zile înainte de adoptarea Legii 141/28.07.2025 care a introdus un pachet de austeritate comparabil doar cu cel din mai 2010, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a publicat un raport de evaluare a politicilor privind munca și protecția socială în România[1]. Raportul recunoaște progresele recente, cum ar fi reforma venitului minim de incluziune (VMI), dar subliniază că în România rata de sărăcie este în continuare mai ridicată decât în țările membre OCDE, iar cheltuielile sociale publice mai scăzute. În plus, dacă, pornind de la datele Eurostat, analizăm aportul transferurilor sociale la reducerea sărăciei, observăm că în 2024 doar 20% dintre persoanele cu venituri sub pragul sărăciei relative monetare au putut evita sărăcia pentru că au beneficiat de transferuri sociale. Spre comparație, media UE era de 35%. Decalajul era și mai mare în cazul familiilor formate din doi adulți și doi copii: 22,5% în România comparativ cu media UE de 43% (vezi Figura 2). Deși în ansamblul perioadei 2020-2024 ratele sărăciei scad, iar reducerea sărăciei prin măsuri redistributive se ameliorează, anul 2022 reprezintă o excepție: a fost anul în care creșterea în termeni reali a salariului minim pe economie a fost foarte redusă, indexarea sa cu 4,95% situându-se mult sub rata inflației de 13,8%. Acest decalaj se va corecta abia prin indexarea din 2023[2]. Alocațiile pentru copii, deși majorate anual în raport cu rata medie anuală a inflației începând cu ianuarie 2020 (Legea 214/2019), au un efect compensator modest. Datele pentru 2025 nu sunt încă disponibile, dar discrepanța dintre rata inflației și creșterile salariale[3] nu poate genera decât agravarea sărăciei. Măsurile anunțate pentru 2026, discutate mai jos, riscă o repetare a situației din 2022 pentru familiile cu copii, iar evoluția ulterioară este incertă.

Printre recomandările OCDE se numără creșterea gradului de adecvare a indemnizației de șomaj și a ajutoarelor sociale, cât și îmbunătățirea accesului la servicii sociale în cazul categoriilor vulnerabile, adică persoanele mai în vârstă, cele cu dizabilități, persoanele fără adăpost, etnicii romi și locuitorii din mediul rural. Dacă în primul caz neindexarea prestațiilor va genera cu siguranță un regres, în cazul serviciilor sociale situația rămâne problematică, marcată de supraîncărcarea asistenților sociali[4] și de preponderența finanțărilor prin proiecte europene, ceea ce pune sub semnul întrebării predictibilitatea și continuitatea pe termen lung a serviciilor. 

Numărul beneficiarilor de ajutor social și cel al beneficiarilor de ajutor pentru familiile cu copii (noua denumire a „alocației de susținere”) a crescut în urma implementării (întârziate), începând cu ianuarie 2024, a reformei privind venitul minim de incluziune (VMI) prin Legea 196/2016 și a creșterii moderate a pragului de eligibilitate și a valorii prestațiilor (vezi Figura 3). Dar gradul de adecvare a prestațiilor de care pot beneficia a rămas scăzut și, în termeni reali, în 2025 s-a deteriorat. 

Măsurile de austeritate introduse prin „ordonanța trenuleț” O.U.G. 156/30.12.2024, întărite apoi și extinse de guvernul Bolojan prin Legea 141/25.07.2025, au înghețat indicatorul social de referință (ISR) în funcție de care se calculează o serie de prestații sociale și subvenții (printre care indemnizația de șomaj, prima de inserție într-un loc de muncă, indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități, valoarea minimă a indemnizației pentru creșterea copilului). ISR a fost indexat ultima dată în martie 2024, la 660 lei (vezi Figura 4), ceea ce a afectat în primul rând situația persoanelor cu dizabilități și a șomerilor indemnizați, dar și a părinților care au dreptul la valoarea minimă a indemnizației de creștere a copilului (1.651 lei în 2025) sau la alocație de plasament. Renunțarea la majorarea alocațiilor pentru copii în raport cu rata medie anuală a inflației (Legea 214/2019) și, în mod similar, la majorarea venitului minim de incluziune (Legea 196/2016, implementată din ianuarie 2024) se înscriu în același tipar de regres. În condițiile actuale de inflație, estimată de Institutul Național de Statistică (INS)[5] la 9,5%, în termeni reali, aceste prestații vor putea acoperi și mai puțin din nevoile familiilor.

În cele ce urmează, ne vom concentra pe două dintre problemele ridicate de măsurile de austeritate care au marcat 2025: (1) situația familiilor cu copii care obțin venituri la nivelul salariului minim sau se confruntă cu șomaj de lungă durată și ajung titulari de ajutor social prin VMI (afectați direct de înghețarea salariului minim și a prestațiilor sociale) și (2) desființarea statutului de coasigurat și introducerea plății contribuției la sistemul public de asigurări de sănătate (CASS) pentru o serie de categorii vulnerabile care până acum au fost exceptate. 

1. Bugetele familiilor cu venituri scăzute și doi copii de vârstă școlară 

Dacă luăm o familie compusă din doi adulți care obțin salariul minim pe economie și doi copii de vârstă școlară, venitul lor total, inclusiv alocațiile pentru copii și suplimentele pentru consum de energie, ajunge la doar aproximativ jumătate din valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent calculat de Fundația Friedrich Ebert (FES)[6], estimat la 11.370 lei/lună pentru o astfel de familie. În situația în care doar unul dintre părinți obține salariul minim, iar celălalt părinte nu are venituri, bugetul lor acoperă doar 36% din valoarea coșului; în timp ce o familie de șomeri de lungă durată, beneficiară de VMI, ajunge la aproximativ o cincime din valoarea coșului (vezi Anexa 1). Raportat la pragul sărăciei relative monetare (4.070 lei/lună în 2024), situat la mai puțin de jumătate din prețul coșului minim, familia titulară de VMI ajunge la doar 43,8% din valoarea pragului. Familia în care unul dintre adulți câștigă salariul minim trece ușor peste prag, ceea ce înseamnă că orice cheltuială neprevăzută poate împinge gospodăria înapoi în sărăcie. Familia în care ambii adulți obțin salariul minim depășește pragul de sărăcie cu 43% (vezi Anexa 1). De remarcat că în cazul familiei titulare de VMI, bursele sociale obținute de copii (condiționate de un număr mai mic de 10 absențe nemotivate/lună) reprezintă un sfert din bugetul gospodăriei, în timp ce ajutorul oferit prin VMI pentru familiile cu copii (care a înlocuit alocația de susținere) reprezintă doar 12%. În cazul familiei în care doar unul dintre părinți obține salariu, bursele sociale aduc 15% din venitul total, iar ajutorul pentru familiile cu copii doar 5,5%. Dacă ambii părinți obțin cel puțin salariul minim, familia nu se mai califică pentru niciuna dintre aceste două prestații. 

Figura 5. Veniturile unei familii cu doi adulți și doi copii de vârstă școlară în 2025

Sursă: Graficul autoarei. Detaliile de calcul se regăsesc în Anexa 1. 

Dacă doar unul dintre copii este de vârstă școlară, iar celălalt este preșcolar care frecventează regulat grădinița, familia beneficiară de venit minim de incluziune primește un „stimulent educațional” sub forma unui tichet social în valoare de 133 lei/lună, rămas în vigoare și în 2025. Celelalte două tipuri de familii nu beneficiază de această formă de sprijin. 

În ce privește perspectivele acestor familii pentru 2026, trebuie menționat că, deși guvernul anunțase inițial înghețarea salariului minim pe economie și pentru acest an, la final de 2025 a decis indexarea acestuia la 4.325 lei începând cu iulie 2026[7]. Însă, concomitent cu indexarea, suma exceptată de la taxe (impozit și contribuțiile sociale CAS și CASS) va scădea de la 300 lei în prezent la 200 lei, iar pragul până la care se aplică excepția va crește de la 4.300 lei la 4.600 lei[8]. Cu alte cuvinte, o parte din ceea ce angajații cu salariul minim vor primi în plus prin creșterea cu 6,8% a salariului minim brut vor da înapoi ca urmare a diminuării deducerilor din venitul impozabil. Salariile minime nete vor crește cu doar aproximativ 5%, în funcție de situația familială (vezi Anexa 2). De menționat că valorile deducerilor din venitul impozabil pentru angajații cu salarii mici sunt scăzute în România. Spre exemplu, părintele care are în întreținere soțul/soția și doi copii, rămâne cu 81 de lei în plus la salariul net, comparativ cu situația unui angajat fără persoane în întreținere. Creșterea salariului minim înseamnă sume mai mari virate către sistemele de asigurări și un impozit mai mare. Prin diminuarea valorii neimpozabile, acest efect va fi amplificat. În același timp, introducerea impozitării progresive rămâne în afara agendei politice, în ciuda recomandărilor Fondului Monetar Internațional[9].

2. Desființarea statutului de coasigurat și introducerea plății contribuției la sistemul public de asigurări de sănătate pentru o serie de categorii vulnerabile

Una dintre măsurile de austeritate cu consecințe problematice pe termen mediu și lung a fost desființarea categoriei de coasigurat în sistemul public de sănătate și introducerea obligativității plății contribuției la asigurările de sănătate (CASS) în cazul unor categorii vulnerabile care până în 2025 au fost exceptate: șomerii indemnizați, părinții în concediu de creștere a copilului mic/ de acomodare, beneficiarii de venit minim garantat (de incluziune). Justificarea acestei măsuri prin invocarea principiului echității, afirmând că, în prag de colaps financiar al statului, toți trebuie să contribuie la aplanarea crizei, sună cel puțin ilogic, dacă nu de-a dreptul pervers. Situația de „beneficiar” de indemnizație de șomaj sau de ajutor social este consecința directă a problemelor structurale care afectează în mod sistematic categorii de populație dezavantajate: cei cu nivel educațional scăzut, din regiuni geografice în care s-a investit mai puțin, tineri care încă nu pot dovedi experiență de muncă, persoane de etnie romă discriminate de generații, ajunse frecvent în situații de segregare și precaritate. Toate acestea sunt categorii la care abia dacă a ajuns câte ceva din efectele pozitive ale creșterii economice a ultimelor decenii, în schimb singurele tipuri de muncă la care au avut acces, acasă sau în străinătate, au fost solicitante fizic, deseori precare și prost plătite, preponderent în sectorul informal. Similar, părinții aflați în concediu de creștere a copilului mic sau de acomodare în urma unei adopții trec printr-o situație de vulnerabilitate specifică. Iar dacă însumăm aproximativ cât ar putea aduce cotizațiile lor CASS la bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), suma rezultată nu este deloc impresionantă. Să facem acest calcul. 

Șomerii „cu indemnizație” (Legea 76/2002) reprezintă o fracțiune de cca 20% din șomerii înregistrați, conform statisticilor furnizate de Ministerului Muncii[10]. În comunicatul de presă din 1 august 2025[11], CNAS indică un număr de 44.096 beneficiari de indemnizație de șomaj. Nu avem date privind valoarea prestațiilor pe care le primesc, dar putem estima (sau, mai degrabă, supraestima) o sumă medie lunară de 862 lei/lună (șomer cu 5 ani vechime, angajat anterior cu salariul minim)[12]. Pentru 12 luni, contribuția CASS de 10% corespunzătoare valorii cumulate a acestor indemnizații ar fi cca 45,6 milioane lei.

Ajutorul social este probabil cea mai subfinanțată și stigmatizantă măsură de protecție socială din România. Reforma din ianuarie 2024 a mai redus din birocrație, fără a îmbunătăți însă semnificativ nivelul de adecvare a prestațiilor. Pentru o persoană singură de vârstă activă, fără niciun venit (cu excepția muncii ziliere), valoarea maximă este de 366 lei/lună. Pentru o persoană cu vârsta de 65 de ani sau peste, ajutorul este de 533 lei/lună. Prestația se acordă la nivelul familiei, folosind o scală de echivalență pentru ajustarea sumei. Buletinul statistical Ministerului Muncii[13] oferă doar o imagine de ansamblu, dar structura pe vârste și mărimea familiilor beneficiare rămâne neclară. În semestrul I al anului 2025 (ianuarie-iunie), pentru ajutoarele de incluziune s-a plătit în total suma de 841,4 milioane lei, corespunzătoare unui număr mediu lunar de 236.449 familii și persoane singure. Considerând că această configurație se va păstra și în semestrul al II-lea (iulie-decembrie 2025) și aplicând cota CASS de 10% aferentă sumelor cumulate, rezultă cca 168,3 milioane lei. 

În privința părinților care se află în concediu de creștere și îngrijire a unui copil cu vârsta sub 2 ani (respectiv 3 ani, în cazul copilului cu dizabilitate)[14] sau în concediu de acomodare în urma adopției, conform Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS)[15], în iunie 2025 erau 151.249 beneficiari de indemnizație pentru creșterea copilului, iar prestația medie plătită era de 3.596 lei/lună. Dacă luăm în considerare numărul indicat în comunicatul CNAS de 127.054 persoane ca fiind relativ stabil pentru anul următor, înseamnă că indemnizațiile plătite aferente următoarele 12 luni ar fi de 5.482,6 milioane lei în total. La cota de 10%, totalul contribuțiilor CASS ale părinților în concediu de creștere a copilului/ acomodare în urma adopției ar fi de aproximativ 548,2 milioane lei.

Însumat, contribuțiile CASS pe care urmează să le plătească în următoarele 12 luni părinții în concediu de creștere a copilului mic, cei care au adoptat un copil, șomerii înregistrați cu indemnizație și cei eligibili pentru ajutor social ar fi de aproximativ 762,1 milioane lei. 

Categoria coasiguraților include soțul/soția sau părinți ai persoanelor asigurate, aflați în întreținerea acestora și care nu dețin asigurarea medicală în virtutea statutului de angajat sau pensionar. Printre ei și, mai ales, ele, se numără și lucrătorii familiali neremunerați – persoane care nu sunt casnice, ci lucrează în afaceri de familie, majoritatea în agricultură. În trimestrul I al anului 2025, conform INS, cei 202.575 de lucrători familiali neremunerați reprezentau 2,6% din populația ocupată, 60% fiind femei. E puțin probabil ca aceste categorii să își poată permite plata contribuției la asigurări de sănătate: ar fi fost de plătit o primă tranșă de 607,5 lei până în septembrie 2025, apoi încă 1.822,5 lei până în mai 2026 – adică, pentru un an de asigurare, contribuția aferentă a 6 salarii minime pe economie. Dacă reușesc să plătească, contribuțiile celor 650.431 persoane coasigurate indicate de CNAS[16] ar însuma de 1.580,6 milioane lei. Este însă puțin probabil că aceste persoane dispun de resursele financiare necesare. La finalul anului 2025, CNAS încă nu publicase statistici privind persoanele care, din statutul de coasigurat, au dobândit statutul de asigurat prin plata cotizației solicitate până în septembrie 2025.  

Alternativ, aplicarea unei cote de 0,7% din fondul de salarii care să constituie contribuția CASS a angajatorilor ar putea aduce anual aproximativ 5,1 miliarde lei, semnificativ mai mult decât ceea ce s-ar putea colecta de la categoriile discutate anterior. Reamintim aici că la sfârșitul anului 2017, când prin O.U.G. 79/2017 aproape toate contribuțiile sociale au fost mutate de la angajator la angajat, CASS a pierdut 0,7%. Înainte, angajatorii contribuiau la fondul de asigurări de sănătate cu 5,2% din salariile brute, iar angajații cu 5,5%. Din ianuarie 2018, cotizează doar angajații, cu 10% din salariul brut. Să ne imaginăm că recuperăm cei 0,7%, iar această contribuție ar fi plătită de către angajatori pentru toate categoriile de angajați. În prezent, angajatorii plătesc contribuție CASS doar pentru angajații cu condiții deosebite de muncă (4%) și pentru cei cu condiții speciale de muncă (8%). În rest, plătesc o singură contribuție socială pentru toți angajații, de 2,25%, contribuția asiguratorie pentru muncă. Să presupunem că ar mai plăti încă 0,7%, contribuție CASS. Conform INS[17], în trimestrul I al anului 2025 erau 6.648.593 de salariați, iar salariul mediu brut pe economie era de 9.187 lei. Dacă aplicăm timp de 12 luni o cotă de 0,7% contribuție CASS din partea angajatorului, s-ar aduna în plus o sumă de 5.130,7 milioane lei. Iar 5,1 miliarde lei este semnificativ mai mult decât ceea ce s-ar putea aduna de la categoriile vulnerabile. 

Subiecte de reflecție: ce-ar fi de făcut? 

Măsurile de austeritate introduse în 2025 au subminat tendința emergentă de relativă îmbunătățire a situației familiilor cu venituri scăzute, vizibilă mai ales în cazul familiilor cu cel puțin un membru salariat. Aportul prestațiilor sociale la diminuarea sărăciei, chiar dacă s-a îmbunătățit puțin în urma reformei venitului minim de incluziune din ianuarie 2024, a rămas mult sub media europeană și inadecvat în raport cu valorile coșului minim de consum pentru un trai decent. Modificările din sistemul public de asigurări de sănătate, prin introducerea obligativității plății contribuției pentru categorii vulnerabile până atunci exceptate și desființarea statutului de coasigurat (prezent în majoritatea statelor care au un model de asigurare bismarckian), au diminuat veniturile disponibile ale beneficiarilor de prestații sociale și au expus foștii coasigurați riscului de a fi excluși din sistem. Plafonarea sprijinului financiar pentru familiile cu copii eligibile pentru VMI a avut ca efect indirect creșterea importanței burselor școlare sociale și a altor forme de sprijin care sunt în mod similar condiționate de frecventare școlii, care riscă să nu ajungă la copiii cei mai vulnerabili, care prezintă risc de absenteism și excludere școlară. Ce-ar fi de făcut? 

• Indexarea salariului minim brut în acord cu rata inflației, păstrarea valorii de 300 lei exceptată de la impozite și contribuții sociale pentru cei angajați cu salariul minim sau apropiat nivelului acestuia, respectiv creșterea deducerilor din venitul impozabil pentru salariații cu venituri sub media națională, într-un mod echitabil; compensarea pierderilor prin introducerea unei cote de impozitare progresive;

• Aplicarea legislației privind indexarea alocațiilor universale pentru copii în raport cu rata inflației; 

• Îmbunătățirea gradului de adecvare a prestațiilor sociale acordate șomerilor și familiilor cu venituri foarte scăzute prin ajustarea indicatorului social de referință și a venitului minim de incluziune la valoarea pragului sărăciei monetare relative; 

• Revenirea la reglementările CASS anterioare Legii 141/2025 și reintroducerea contribuției angajatorilor la o valoare modică de 0,7% din fondul de salarii; 

• Mărirea gradului de acoperire a burselor sociale acordate elevilor astfel încât și familiile care au venituri impozabile pe membru de familie echivalentul a 50% din salariul minim net pe economie sau care depășesc cu sub 5% această valoare să poată beneficia. În acest fel, familiile cu copii cu venituri scăzute ar fi sprijinite să depășească situațiile de instabilitate financiară temporară, care altfel pot afecta negativ participarea și performanțele școlare ale copiilor. 

Anexele eseului Protecția socială a familiilor cu venituri scăzute în 2025. Impactul măsurilor de austeritate, autor Cristina Raț: Document

[1] OECD. 2025. OECD Reviews of Labour Market and Social Policies: Romania 2025, OECD Reviews of Labour Market and Social Policies, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/f0532908-en.

[2] Pentru evoluția indexării salariului minim brut în termeni nominali și corectat cu rata inflației în perioada 2007-2025, vezi statistica Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara: https://itmhunedoara.ro/ro/activitatea-itm/relatii-de-munca/evolutia-salariului-minim-brut/.

[3] Pentru o analiză a politicilor în defavoarea lucrătorilor în 2025, vezi Guga, Ștefan. 2025. Evoluții și tendințe în relațiile de muncă 2025-2026, Fundația Friedrich Ebert, https://romania.fes.de/ro/e/evolutii-si-perspective-in-relatiile-de-munca-2025-2026.html.

[4] Pentru o analiză a problemelor cu care se confruntă asistenții sociali în exercitarea profesiei, vezi Asociația Asistenților Sociali din România (AsProAs). 2025. Memoriu privind necesitatea recunoașterii serviciilor sociale și a profesiei de asistent social ca infrastructură esențială pentru protecția populației. https://www.asproas.ro/memoriu-privind-necesitatea-recunoasterii-serviciilor-sociale-si-a-profesiei-de-asistent-social-ca-infrastructura-esentiala-pentru-protectia-populatiei/.

[5] Institutul Național de Statistică, comunicat de presă din 12.12.2025 privind Inflația și evoluția prețurilor de consum, https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ipc11r25.pdf.

[6] Fundația Friedrich Ebert (FES). 2025. Actualizarea coșul minim de consum pentru un trai decent în 2025. București: FES. https://romania.fes.de/ro/e/comunicat-de-presa-actualizarea-cosului-minim-de-consum-pentru-un-trai-decent-2025.html.

[7] https://mmuncii.gov.ro/wp-content/uploads/2025/12/HG_Salariul_minim_2026.pdf.

[8] https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/transparenta/NFproiectOUGmodifL227_22122025.pdf.

[9] Comitetul Executiv al Fondului Monetar Internațional. 2025. Concluziile consultării 2025, articolul IV. https://www.imf.org/en/news/articles/2025/11/12/pr-25368-romania-imf-executive-board-concludes-2025-article-iv-consultation.

[10] https://mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/Ocupare_semI_2023.pdf.

[11] https://cnas.ro/2025/08/01/informare-principalele-noutati-privind-asigurarile-sociale-de-sanatate-prevazute-in-legea-nr-141-2025/.

[12] Indemnizația de șomaj se acordă pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și 12 luni, în funcție de vechimea în muncă. Valoarea indemnizației de șomaj pentru cei cu experiență de muncă se compune dintr-o sumă fixă de 660 lei (indicatorul social de referință, neindexat în 2025), la care se adaugă o sumă variabilă între 3% și 10% din salariul anterior, în funcție de vechimea în muncă. Pentru cineva care a lucrat 5 ani fără întrerupere câștigând salariul minim, indemnizația de șomaj este de cca 862 lei/lună și se acordă, în acest caz, timp de 9 luni. În cazul tinerilor absolvenți fără experiență de muncă, se acordă doar 50% din suma fixă, timp de 6 luni. După încetarea dreptului la indemnizație, dacă persoana nu s-a putut reangaja, poate solicita ajutor social (vezi mai jos). Conform CNAS, în prezent, sunt 44.096 beneficiari de indemnizație de șomaj. Nu avem date privind valoarea prestațiilor pe care le primesc. Dacă estimăm, sau mai degrabă supraestimăm, o sumă medie lunară de 862 lei/lună (șomer cu 5 ani vechime, angajat anterior cu salariul minim), atunci, pe o perioadă de 12 luni, suma totală plătită șomerilor ar fi de cca 456.129.024 lei. Contribuția CAS de 10% corespunzătoare ar fi de cca 45.612.902 lei.

[13] Buletinul statistic al Ministerului Muncii, https://mmuncii.gov.ro/statistici/transparenta-statistici-asistenta-sociala/.

[14] Părinții au dreptul la o prestație financiară dacă au lucrat cel puțin 12 luni din ultimele 24 anterioare nașterii copilului. Statutul de elev/student, situația de concediu de boală sau șomaj cu indemnizație oferă de asemenea eligibilitate. Valoarea prestației este 85% din salariul net anterior, cu un minim de 1.651 lei/lună și un plafon maxim de 8.500 lei/lună.

[15] https://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2025/07/ICC_Iunie_2025.pdf.

[16] https://cnas.ro/2025/08/01/informare-principalele-noutati-privind-asigurarile-sociale-de-sanatate-prevazute-in-legea-nr-141-2025/.

[17] http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table.

Opiniile exprimate în acest articol nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Friedrich-Ebert-Stiftung(FES).