Extrema dreaptă în 2025: între combatere și normalizare

Articol de Adina Marincea

A trecut peste un an de când Curtea Constituțională a României (CCR) respingea candidatura Dianei Șoșoacă și anula, în numele unei democrații militante, rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale câștigat de Călin Georgescu. Ambii erau considerați amenințări la adresa democrației, atât din cauza suspiciunilor privind interferența regimului de la Kremlin, cât și din cauza profilului lor de extremă dreapta. Drept urmare, tema extremismului de dreapta a căpătat vizibilitate în mass-media și în spațiul public. 

Anul 2024 se încheia cu o investigație jurnalistică de impact ce publica fotografii cu persoane adunate la Tâncăbești, cu simboluri și saluturi legionare, pentru a-l comemora pe liderul Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu. A urmat o mobilizare fără precedent, continuată pe parcursul anului 2025, în paralel cu pregătirea reluării alegerilor prezidențiale: autosesizări, trimiteri în judecată, condamnări (e drept, cu suspendare), scoaterea de la sertar a unor plângeri prăfuite deja de ani întregi de ignorare.

În pofida celor câteva semnale de mobilizare și a creșterii conștientizării cu privire la amenințarea extremei drepte, spre finalul anului constatăm nu doar o relativă revenire la starea de fapt anterioară – pasivitatea și coabitarea tacită cu extrema dreaptă –, ci chiar o normalizare activă a ei în rândul unor instituții publice sau al elitelor politice democratice care au capitalizat politic de pe urma retoricii de combatere a forțelor antidemocratice. 

O mobilizare fără precedent

În contextul electoral tensionat din 2024, pentru prima dată în 30 ani, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu și au deschis dosare penale mai multor participanți, inclusiv unor organizatori ai comemorărilor anuale de la Tâncăbești. 

De la finalul anului trecut și până în prezent, autoritățile publice au dispus un număr record de măsuri – percheziții, control judiciar, trimiteri în judecată, chiar și câteva condamnări – pentru acuzații precum constituirea unui grup infracțional organizat și trădare (cazul „Comandamentul Vlad Țepeș”), realizarea în public a salutului fascist sau promovarea ori distribuirea de astfel de simboluri. 

Și Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a adoptat un rol mai activ în mediul online, emițând ordine de eliminare de pe diferite rețele sociale a mai multor materiale cu conținut ilegal, frecvent cu caracter antisemit și instigator la ură. Însă capacitatea unei singure instituții de a face față conținutului ilegal, de extremă dreapta, care inundă multiplele platforme online, este una foarte limitată – de resursele disponibile, de birocrația procesuală, dar și de diferite detalii tehnice care pot face prevederile DSA inoperabile în practică. 

Aceste motive pot explica, parțial, de ce un radio online neo-legionar sau site-uri web cunoscute că distribuie sistematic, de ani de zile, materiale care ar intra în mod clar sub incidența prevederilor legale menite să combată discursul urii, negaționismul, apologia fascismului și a criminalilor de război, rămân încă active, în pofida plângerilor și sesizărilor jurnaliștilor sau ale unor instituții publice (de exemplu, CNA, INSHR-EW). 

De altfel, CNA anunța la finalul lui 2024 că a sesizat Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) în vederea efectuării de investigații privind mai multe site-uri web care difuzează ideologii extremiste, iar în toamna lui 2025 înștiința coordonatorul serviciilor digitale – Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) – și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) cu privire la postul de radio online care face apologia Mișcării Legionare. 

Două lucruri rezultă de aici: pe de o parte, caracterul limitat al prerogativelor legale ale CNA, de unde necesitatea implicării și a altor autorități în combaterea conținutului neo-fascist, și, pe de alta, pasivitatea ori lentoarea acestor terțe instituții care nu par a găsi soluții la problemele sesizate, ba chiar uneori nici nu par să aibă motivația de a o face. Rezultatul este proliferarea aproape nestingherită a conținutului de extremă dreapta, în pofida reglementărilor DSA în vigoare.  

Radicalizare, amenințări, violența online și în stradă 

Campania lui Călin Georgescu și câștigarea primului scrutin electoral au părut să dea un imbold fără precedent manifestărilor dreptei extreme: violență verbală, chiar și fizică, amenințări cu moartea vizând jurnaliști, profesori, activiști, cercetători sau diferite persoane publice. Într-un context în care afaceriștii și consilierii americani Elon Musk și Steve Bannon făceau salutul fascist în public, Georgescu afișa și el salutul legionar pe treptele Parchetului General, unde era audiat pentru constituirea unei organizații cu caracter fascist și promovarea cultului criminalilor de război. Spre finalul anului, acesta îi numea pe politicieni și guvernanți „păduchi și șobolani”. Susținătorii lui s-au manifestat și mai explicit violent, intimidând, agresând verbal și fizic mai mulți jurnaliști în timpul a două proteste convocate în luna ianuarie de AUR și Călin Georgescu împotriva anulării alegerilor.  

Totuși, mobilizarea relativă a autorităților, împreună cu investigațiile de presă, au avut și un efect de descurajare a unora dintre manifestanții din ultimii ani ai extremei drepte, mergând până la dezmembrarea unor grupuri, sau cel puțin mutarea lor în spații online mai puțin accesibile public. Pe de altă parte, au continuat să apară noi și noi grupuri și canale online de extremă dreapta, neo-legionare sau neo-naziste, în special organizate de tineri, radicalizarea devenind mai vizibilă și în stradă, inclusiv prin agresiuni vizând livratorii imigranți. 

Un astfel de atac motivat de ură rasistă și xenofobă s-a petrecut în luna august asupra unui curier originar din Bangladesh. Agresorul care filma atacul este anchetat și pentru promovarea de simboluri legionare și naziste. Atacul a venit într-un context în care ura față de imigranți era alimentată din mai multe părți: vicepreședintele AUR instiga publicul să refuze comenzile care nu sunt livrate de români, iar Noua Dreaptă (ND) primise aviz de la Primăria Municipiului București (PMB) pentru a organiza un protest alb-suprematist, care instiga explicit la ură împotriva imigranților și persoanelor de culoare, „noneuropene”. 

Atât ND, cât și alte grupări de extremă dreapta își exprimaseră vocal opoziția față de „Strategia de incluziune a migranților în municipiul București”. Printre ei se număra Mihai Rapcea, fostul avocat al Dianei Șoșoacă, fost membru ND și SOS și candidat în 2024 la alegerile parlamentare pe listele altui partid extremist: PPR. Ca vicepreședinte al Asociației Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților (APADAR), Rapcea înainta în luna iulie un memoriu către PMB în care aplica tezele clasice ale dreptei nativiste occidentale spațiului românesc, acuzând o presupusă discriminare a românilor prin sprijinul oferit migranților economici și asociind migranții, îndeosebi noneuropeni, cu criminalitatea.

Campania din 2025 și normalizarea dreptei radicale

Discursul polarizant, conspiraționist și instigator la ură a continuat și în campania electorală pentru reluarea alegerilor prezidențiale din 2025. Ca și în 2024, campania electorală a fost marcată de o retorică conservatoare, cu accente naționaliste, în care mesajele despre „ideologia de gen” și comunitatea LGBT sau, mai rar, despre imigranți, au fost instrumentalizate pentru a crea opoziții identitare de tipul „ei” (definiți ca „sorosiști”, „neomarxiști”, „progresiști”, „globaliști”, „woke” sau străini) și „noi” (românii patrioți, cu valori tradiționale). Un studiu realizat de Friedrich-Ebert-Stiftung Romania (FES) arată că nu doar candidații dreptei populiste au mizat pe această strategie, ci a fost preluată și de ceilalți candidați, îndeosebi de candidatul comun al partidelor tradiționale PSD-PNL care a încercat o apropriere a temelor AUR precum „familia tradițională”. 

Același raport mai arată că, în 2025, campania electorală a normalizat discursurile misogine și transfobe în rândul candidaților, inclusiv ai partidelor tradiționale, predominând și o relativizare a dreptului la avort printre candidați. 

Această tendință nu este cu totul nouă, ci mai degrabă o continuare a strategiilor electorale din anul precedent. Semnalele au fost vizibile chiar mai devreme, partidele mainstream însușindu-și retorica dreptei populiste „suveraniste”, cu influențe trumpiste, încă din 2019, așa cum arătam cu aproape doi ani în urmă, când avertizam că este posibilă o radicalizare a partidelor tradiționale, dacă acestea vor alege să își însușească naționalismul populist al AUR. Găsim astfel de campanii încă din 2014, la alianța PSD-UNPR-PC condusă de Liviu Dragnea sub sloganul „Mândri că suntem români!”, însoțit de simboluri folclorice și tradiționaliste.

Ce vedem în 2025 este că acest discurs este adoptat dincolo de partidele tradiționale, de politicienii percepuți ca „antisistem” ai alternativei democrate, pro-europeniste, cum este cazul președintelui ales, Nicușor Dan, precum și de diferite instituții publice, elite culturale, chiar și companii transnaționale, în încercarea de a capitaliza discursul naționalist, deși acesta se opune  fundamental capitalului „străin”. Toate aceste semnale indică o mainstreamizare accelerată[1] și o normalizare a populismului radical de dreapta, o revigorare a naționalismului conservator reorganizat sub forma așa-zisului „suveranism”, care prefigurează realitatea sociopolitică ce se dorește, la unison și fără opoziții reale, coerente și susținute la nivelul partidelor politice, a fi împlinită odată cu următorul scrutin electoral din 2028.  

Cultul și reabilitarea ideologilor legionari și a criminalilor de război a continuat și în 2025, cu aportul a diferite instituții publice sau private, îndeosebi din zona cultural-artistică, naționale sau locale. Amintesc aici doar câteva exemple: Biblioteca Județeană „Panait Istrati” din Brăila organiza în primăvară expoziții dedicate cultului ideologilor legionari Nae Ionescu^[2] și Ernest Bernea^[3]. Mai recent, un institut de sub tutela Academiei Române organiza un eveniment omagial care își propunea să îl „repună în drepturi” pe teologul fascist Nichifor Crainic^[4], iar Muzeul Național al Literaturii Române și o bibliotecă municipală organizau expoziții omagiale pentru criminalul de război Vintilă Horia^[5]. Desigur, în toate aceste cazuri dimensiunea critică lipsește cu desăvârșire, ideologii fasciști fiind recuperați exclusiv în calitate de scriitori sau intelectuali de excepție.

Și cultele religioase și-au adus, ca în fiecare an, contribuția la reabilitarea ideilor sau figurilor legionare. Au continuat comemorările legionare, în țară sau în afara ei, cu participarea unor preoți ortodocși sau greco-catolici consecvenți în activitatea neo-legionară, unii dintre ei apropiați de ideologi și lideri politici ai dreptei populiste radicale parlamentare.   

BOR a mers mai departe în 2025 cu decizia de a canoniza cei trei preoți apropiați de Mișcarea Legionară sau promotori ai extremei drepte interbelice, în pofida criticilor cu privire la implicațiile acestui gest. 

Alte instituții sau chiar companii au încercat să capitalizeze o parte din efervescența naționalistă și nostalgiile tradiționaliste, păstrând o distanțare de extremismul legionar, dar promovând unele dintre dimensiunile culturale care l-au alimentat. Cu precădere în preajma zilei naționale de 1 Decembrie, am putut vedea până la saturație o apropriere estetică a iei, ca simbol al tradiției și tradiționalismului, din muzee până în filialele românești ale unor magazine occidentale. 

Derapajele înspre zone antisemite, negaționiste, apologetice la adresa lui Ion Antonescu și a legionarilor au pătruns în 2025 mai frecvent și în mass-media – ziare și televiziuni legitimând astfel idei de extremă dreapta și revizioniste. În complementaritate cu abundența acestor mesaje în online și presa dreptei radicale, ele își fac simțit efectul. Un sondaj recent arată că aproape jumătate dintre români au ajuns să creadă teorii conspiraționiste antisemite cum ar fi că „evreii vor să domine lumea” (47%), „România nu mai există ca stat, a fost capturată de evrei” (45%) ori „evreii dețin 3 milioane de apartamente în România” (41%). 

Politici și legislație

În 2025, la un an de la anchetele demarate după comemorarea legionară de la Tâncăbești din 2024, forțele de ordine au vegheat la buna desfășurare a unei noi comemorări, cercetând mai degrabă distrugerea troiței legionare – simbol fascist interzis prin lege – decât comemorarea și plasarea noii cruci pe care stă scris „Corneliu Zelea Codreanu”. Un fapt minor, dar ilustrativ pentru atitudinea de facto a statului cu privire la combaterea extremei drepte, prefigurativ pentru racordarea la prioritățile politicilor iliberale de la Est la Vest de a condamna antifascismul mai degrabă decât extrema dreaptă.

Când o parte din electorat a părut că răsuflă ușurată după alegerea noului președinte, considerată o victorie a democrației europeniste în fața populismului radical de dreapta, o serie de acțiuni și afirmații ale președintelui ales au semănat îndoială cu privire la poziția acestuia față de combaterea extremei drepte. Între ele se numără decorarea colonelului în rezervă Ion Vasile Banu, parte din Regimentul 89, care a contribuit la arestarea și ghetoizarea evreilor din Basarabia și Transnistria (INSHR-EW, 2025), precum și contestarea insistentă a legii care vizează modificarea și completarea OUG 31/2002. Legea este menită, între altele, să faciliteze condamnarea organizațiilor și materialelor legionare. Demersul lui Nicușor Dan nu a avut însă succes – atât CCR cât și Senatul au respins obiecțiile președintelui. 

În luna septembrie, AUR înaintase o propunere legislativă prin care se dorea ca directorii unităților de învățământ preuniversitar de stat și particulare să poată decide ca activitatea școlară să înceapă cu intonarea imnului național și cu rugăciunea „Tatăl nostru”. Proiectul mai prevedea și că refuzul de a participa urma să fie înmânat în scris directorului, acesta fiind unul dintre motivele invocate de Consiliul Economic și Social pentru a da aviz negativ, argumentând că prevederile propunerii pot crea stigmatizare și discriminare, adâncind diviziunile culturale și religioase.

Tot în zona educației, noua programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a publicată în luna noiembrie 2025 și pusă în dezbatere publică de Ministerul Educației și Cercetării a atras reacții vehemente de la profesori, scriitori, intelectuali, cercetători. Programa este criticată pe motiv că „urmează o concepție liniară și etnocentrică”, fetișizează trecutul și „favorizează ideologizarea literaturii cu scopul instaurării unui posibil regim extremist”. Ministerului Educației și Cercetării i-a fost înaintat un memoriu cu peste 2.500 de semnatari, inclusiv intelectuali și personalități din lumea literară, prin care se solicită regândirea integrală a programei.

În toamna lui 2025, doi senatori neafiliați, foști membri POT, au depus un proiect legislativ în privința căruia mai multe ONG-uri și persoane cu expertiză au atras atenția că ar putea fi interpretat în sensul limitării dreptului la avort. Propunerea a fost respinsă în Senat. 

În luna noiembrie, PSD și-a modificat oficial statutul, eliminând mențiunea că ar fi un partid „progresist” și definindu-se ideologic mai aproape de „suveranismul” conservator, prin referiri la valorile „democratice, naționale, religioase, tradiționale și culturale ale poporului român” și la un „patriotism economic matur”.

Societatea civilă este și ea din ce în ce mai vizibil polarizată pe teme ce țin de dreptul la avort, drepturile LGBT, educația sexuală, sănătatea reproductivă, astfel de rupturi pe falii ideologice manifestându-se chiar și în interiorul unor ONG-uri de profil. 

Context internațional – viraj radical al aliaților occidentali tradiționali

Contextul internațional a jucat un rol favorabil consolidării și legitimării extremei drepte, mai ales din cauza semnalelor venite de la unii aliați tradiționali ai României, îndeosebi SUA. Preluarea mandatului prezidențial al lui Donald Trump a făcut clară schimbarea macazului, cu efecte inclusiv asupra Europei și României. Printre primele măsuri ale căror efecte le-am resimțit și noi s-a numărat oprirea programelor și fondurilor USAID. Consecințele nu au fost nici pe departe la fel de dezastruoase ca pe alte continente, unde au scăzut șansele la viață mai ales pentru cele mai vulnerabile segmente ale societății: copiii și femeile din țările sărace, dependente de ajutor umanitar, unde sunt prevăzute 14 milioane de decese în următorii patru ani. 

În România, remarca un raport al ActiveWatch, reducerea drastică a fondurilor USAID a amplificat semnificativ și retorica anti-Soros de tip conspiraționist, adesea agresivă, cu note antisemite, anti-LGBT, iliberale, care demonizează orice este perceput, corect sau greșit, ca ținând de stânga ideologică sau politică. Au reînceput să circule liste cu presupuși dușmani, „sorosiști”, „trădători”, „paraziți”, identificați de regulă în rândul politicienilor, jurnaliștilor, ONG-urilor sau al intelectualilor ori persoanelor publice. 

Influența dreptei radicale americane s-a simțit și în Parlamentul României în luna septembrie când, la solicitarea AUR, majoritatea parlamentarilor au ținut un moment de reculegere pentru Charlie Kirk, activistul de extremă dreapta și susținător al mișcării MAGA care fusese asasinat. Parlamentul European a respins cererea dreptei radicale din PE de a ține un astfel de moment. Mai mult, investigații recente arată că frații Tate – simboluri ale manosferei, promotorii unor viziuni de extremă dreaptă – ar fi fost eliberați la începutul anului prin intervenția administrației Trump.

În contextul noilor alegeri prezidențiale din luna mai 2025, internetul s-a umplut iar de discurs al urii de factură antisemită, rasistă anti-romă, homofobă, dar și cu valențe naționaliste sau chiar legionare. În pofida reglementărilor în vigoare prevăzute în Regulamentul pentru Servicii Digitale (DSA), rețelele sociale au fost departe de a face față valului de ură. Și Comisia Europeană a constatat spre final de an un eșec sistematic de a respecta reglementările din DSA, amendând platforma X cu 120 milioane de euro (și la META și TikTok s-au găsit nereguli care ar putea duce la amenzi). Platforma deținută de Elon Musk – cel mai bogat om la nivel global – este investigată și de autoritățile franceze pentru acuzații ce țin de negarea Holocaustului prin chatbotul AI Grok, un fenomen pe care l-am văzut anul acesta instrumentat și de conturi X de extremă dreapta din România, care diseminează constant conținut virulent antisemit, negaționist, legionar, fără nicio opreliște din partea platformei X.

Ca urmare a amenzii primite, de cca 4,5% din veniturile anuale, Elon Musk, dar și reprezentanți ai administrației Trump au acuzat UE de cenzură, de „atac asupra tuturor platformelor tehnologice americane și a poporului american” (Secretarul de Stat Marco Rubio), comparând UE cu naziștii și cu comuniștii (Elon Musk) și pretinzând astfel o libertate absolută de exprimare, incompatibilă cu reglementările europene pe care platformele s-au angajat să le respecte prin DSA. 

Ne putem aștepta ca tensiunile între UE și SUA să se acutizeze în perioada următoare, cel puțin pe această falie dintre viziunile despre limitele libertății de exprimare, creând un tip de „război rece” digital, potențial chiar legal și politic. La început de decembrie, Departamentul de Stat al SUA își instruiește personalul să respingă cererile de viză ale persoanelor care au lucrat în domenii precum fact-checking, moderare de conținut sau alte zone conexe pe care administrația Trump le-ar putea percepe drept „cenzură”. 

Este, așadar, de așteptat că vom vedea mai mult sprijin american pentru „suveraniștii” români din politică, presa alternativă sau mainstream, influenceri sau chiar conturi de extremă dreapta precum cel căruia Elon Musk însuși îi prelua o postare xenofobă și falsă, cont X neo-legionar și pro-Kremlin a cărui popularitate a fost crescută artificial de armate de boți. În acest context, nu e de mirare că reglementările DSA nu sunt aplicate de platforme și nu reușesc să limiteze conținutul online instigator la ură și de dezinformare, care inundă vizibil cele mai mari rețele sociale. 

Situația actuală și recomandări

După alegerile prezidențiale din 2025, partidul AUR a crescut succesiv în sondaje, ajungând în toamnă  la un scor de circa 40% dintre alegători care l-ar vota dacă ar avea loc un nou scrutin electoral, urmat la mare distanță de partidele tradiționale – PSD (cca 17%) și PNL (oscilând între 15-17%). Astfel, conform datelor INSCOP din luna septembrie, partidele dreptei populiste radicale AUR-SOS-POT ar ajunge la numai 3 procente distanță de puterea parlamentară PNL-PSD-USR-UDMR. Cele dintâi înregistrau totuși un declin la finalul lunii noiembrie, intenția ipotetică de vot pentru AUR scăzând la 38%, înapoi la nivelul lunii mai, în preajma alegerilor, urcând însă în ianuarie 2026 la 40.9%. 

AUR rămâne mai popular în rural, unde aproape jumătate dintre alegători l-ar vota (49%), comparat cu 30% în zonele urbane. Mai mult bărbații români votează AUR decât femeile, îndeosebi dintre cei cu educație primară și secundară, preponderent din categoriile de vârstă 30-44 ani și 45-59 ani, deci populația activă în câmpul muncii. La aceasta se adaugă și șomerii, persoanele casnice, persoanele fără ocupație și lucrătorii familiali neremunerați care, la alegerile prezidențiale din 2024, îl votaseră preponderent pe George Simion, așa cum arăta sociologul Cătălin Augustin Stoica (2025). 

Pe de altă parte, Călin Georgescu a fost votat în special de tinerii de 18-30 de ani (elevi, studenți și angajați cu studii medii), conform datelor CURS prezentate de Stoica, diferența dintre urban și rural nefiind așa de mare în cazul votanților lui Georgescu.

Rezultă de aici că tinerii, pe de o parte, și persoanele din mediul rural și cele cu un nivel de educație preuniversitar, în situații de precaritate sau vulnerabilitate socioeconomică, pe de alta, sunt printre cei mai predispuși să susțină partide și candidați de extremă dreapta. Un electorat care nu mai găsește protecție socială la PSD și se îndreaptă spre AUR, cu promisiunile sale goale de case la 35.000 euro și campaniile în ruralul uitat de restul politicienilor. 

Despre tineri știm din studiul FES (2024) că sunt nemulțumiți de calitatea educației (iar a le tăia bursele, a-i îndopa cu cronicari și literatură veche nu le va stimula iubirea de școală), știm că petrec cele mai multe ore zilnic pe rețelele sociale, că mulți dintre ei muncesc, dar resimt nesiguranța economică, sunt îngrijorați de starea sistemului medical și din ce în ce mai polarizați pe temele „războiului cultural”. 

Aceste date vin în completarea radiografiei evoluției extremei drepte prezentate pentru a ghida o serie de recomandări pentru combaterea acestui fenomen. Enumerăm aici câteva, fără pretenții de exhaustivitate. În absența unei abordări comprehensive, sistemice și a măsurilor aplicate efectiv, strategiile privind combaterea antisemitismului, xenofobiei, urii și radicalizării riscă să rămână doar texte pe hârtie.

Recomandări:

• Revigorarea radicală a ofertei electorale și competiției politice, prin reformarea partidelor tradiționale și apariția unor noi actori politici care să reia contactul cu segmentele de electorat alienate, din rural și urbanul periferic, dar și cu tinerii și care să abordeze direct problemele lor socioeconomice concrete și accesul la servicii publice medicale și educaționale satisfăcătoare. Măsuri pentru reducerea inegalităților, distribuirea mai echitabilă a bunăstării și îmbunătățirea protecției sociale pentru cele mai vulnerabile categorii.

• Renunțarea la însușirea mesajelor tipice dreptei radicale, naționaliste și conservatoare, limitarea sprijinului politic pentru politicienii cu astfel de viziuni, respingerea colaborării cu partidele sau politicienii extremei drepte, asumarea consecventă a valorilor democrate, incluzive, și prin articularea de politici publice, campanii și programe școlare. 

• Reducerea polarizării, dezinformării și discursului urii, inclusiv prin comunicare publică strategică, politici, fonduri și programe pentru educație media, gândire critică, consolidarea memoriei antifasciste și pro-democrate, dialog intercultural, fact-checking, debunking (combaterea dezinformării) și prebunking (prevenirea dezinformării), mai ales în mediile rurale și pentru segmentele de electorat expuse radicalizării.

• Prioritizarea limitării discursului urii și a asigurării respectării reglementărilor DSA de către platformele online (inclusiv cu privire la accesul la date), aplicarea de sancțiuni proporționale, asigurarea resurselor necesare instituțiilor și organizațiilor cu astfel de atribuții. Îmbunătățirea cooperării interinstituționale și cu organizațiile de profil din societatea civilă, în același scop. Dezvoltarea și sprijinirea proiectelor de monitorizare și moderare a conținutului extremist online. Stimularea și sprijinirea cercetării în domeniu, mai ales a celei aplicate, îmbunătățirea accesului la date. Colaborări și schimburi de bune practici naționale și transnaționale.

• Creșterea încrederii în instituțiile publice și actorii guvernamentali printr-o comunicare publică accesibilă, transparentă, în timp util, inclusiv cu privire la motivarea anulării alegerilor în 2024. Depolitizarea și profesionalizarea funcțiilor de conducere în instituții-cheie. 

• Asigurarea unui control civil democratic asupra serviciilor secrete, inclusiv prin numirea unui director civil fără înclinații naționalist-conservatoare și din afara cartelului politic, și profesionalizarea comisiei parlamentare care ar trebui să controleze activitatea SRI. Decartelizarea politicului pentru a elimina efectele acestui fenomen asupra sistemului de justiție și a serviciilor de informații[6].  

• Aplicarea mai fermă a prevederilor în vigoare ce țin de combaterea neo-legionarismului, discursului urii, negaționismului, apologiei criminalilor de război. Îmbunătățirea colectării și centralizării datelor cu privire la infracțiunile motivate de ură (și a raportării lor), pe diferite categorii, dar și la evoluția dosarelor ce țin de manifestările negaționiste, neo-legionare, apologetice și de extremă dreapta. Instruirea continuă pe aceste teme a autorităților din poliție, justiție și alte instituții relevante.

• La nivelul Administrației Prezidențiale, al guvernanților și clasei politice democrate: asumarea mai fermă și concretă a condamnării mișcărilor (neo)legionare și a exceselor naționalismului. Consultarea unor istorici și experți cu expertiză recunoscută pe subiecte ce țin de Holocaust, legionarism, fascism pentru a evita posibile gafe revizioniste. 

• La nivelul mass-media: educarea atât a propriilor jurnaliști, cât și a publicului cu privire la pericolele și manifestările extremei drepte, moderarea conținutului instigator la ură pe propriile platforme, aplicarea unui filtru critic atunci când sunt preluate afirmații ale unor politicieni sau persoane cu astfel de viziuni, evitarea supra-simplificărilor maniheiste, absolutiste când sunt tratate probleme socioeconomice sau culturale complexe, fără a minimaliza pericolul viziunilor radicale de dreapta.

Bibliografie

Bădescu, Gabriel, et al. (coord.), România.Opinii, temeri și aspirații ale tinerilor într-o Românie a inegalităților sociale, Friedrich-Ebert-Stiftung, București, 2024, https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/21471-20241212.pdf. 

Bărbulescu, Ana,  „Nichifor Crainic: neamul regal al acestui pământ și invazia paraziților”, în Florian, Alexandru și Bărbulescu, Ana, Elita culturală și discursul antisemit interbelic, Polirom, Iași, 2022, pp. 157-180.

Bărbulescu, Ana,  „Nae Ionescu: națiunea, Dumnezeu și evreii”, în Florian, Alexandru și Bărbulescu, Ana, Elita culturală și discursul antisemit interbelic, Polirom, Iași, 2022, pp. 131-156.

Dragolea, Alina (coord.), Monitorizarea alegerilor prezidențiale și parlamentare 2024/2025 din România O perspectivă intersecțională: gen, orientare sexuală și minorități, Friedrich-Ebert-Stiftung, București, 2025, https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/22265.pdf. 

Florian, Alexandru, „Vintilă Horia între fascism și o posteritate cosmetizată”, în Florian, Alexandru și Bărbulescu, Ana, Elita culturală și discursul antisemit interbelic, Polirom, Iași, 2022, pp. 181-220.

Ghincea, Marius, „Economia politică a relațiilor civil-intelligence sub președinția Iohannis”, în Bâlici, Mihnea et al., Epoca Klaus Iohannis? România între 2014 și 2025, Tact, Cluj-Napoca, 2025, pp. 267-286.

INSHR-EW, Regimentul 89 în lupta cu iudeo-bolșevismul, 11 decembrie 2025, https://www.inshr-ew.ro/regimentul-89-in-lupta-cu-iudeo-bolsevismul/. 

Marincea, Adina, Țăranu, Ana, „Obiectele din oglindă sunt mai aproape decât par: Stop-cadru al dreptei radicale în deceniul Iohannis”, în Bâlici, Mihnea et al., Epoca Klaus Iohannis? România între 2014 și 2025, Tact, Cluj-Napoca, 2025, pp. 439-470.

Nastasă-Matei, Irina, „Ernest Bernea and the Legionary Movement: An Intellectual’s Ideological Choices and their Post-war Consequences”, Holocaust. Study & Research/Holocaust. Studii şi Cercetări (2020).

Stoica, Cătălin Augustin. Turul doi care n-a fost: Autopsia sumară a unui moment electoral (sperăm) unic, Humanitas, București, 2025.

[1] Pentru o radiografie mai amplă a procesului de mainstreamizare a dreptei radicale și neo-legionare în ultimele decenii, vezi Marincea și Țăranu, 2025. 

^[2] Intelectual și ziarist apropiat de Mișcarea Legionară, proprietar al ziarului Cuvântul, principalul susținător al Gărzii de Fier – vezi Bărbulescu, 2022.

^[3] Ernest Bernea a fost studentul lui Nae Ionescu și membru și ideolog al Mișcării Legionare, parte din facțiunea fascistizată a Școlii Gustiene. Cercetătoarea Irina Nastasă-Matei (2020) arată că, similar altor foști legionari, acesta a colaborat ulterior cu regimul național-comunist, care și-a însușit pe propria sa agendă unele idei naționalist-protocroniste legionare. 

^[4] Nichifor Crainic a fost director și colaborator la mai multe ziare de extremă dreaptă și pro-legionare, printre care Gândirea, Calendarul, Sfarmă-Piatră, Cuvântul, Neamul Românesc etc. A fost Ministru al Propagandei Naționale în Statul Național-Legionar (1940) și director al Companiei Naționale de Radio în Guvernul Antonescu (1941) – vezi Bărbulescu, 2022. 

^[5] Vintilă Horia a fost unul dintre ideologii fascismului românesc și a deținut o funcție oficială în timpul guvernării lui Ion Antonescu, în perioada Holocaustului, mai exact a fost atașat de presă la consulatul din Viena controlată de regimul nazist – vezi Florian, 2022.

[6] Răzvan Petri, Vlad Adamescu și Marius Ghincea au scris despre fenomenul cartelizării politicii prin monopolizarea puterii și resurselor de către PSD-PNL-UDMR. Ghincea (2025) atrage atenția că SRI s-ar fi erijat în protector și beneficiar al acestui cartel, relația civil-intelligence fiind astfel profund viciată. Petri (2025) propune următoarele măsuri pentru îmbunătățirea controlului democratic asupra SRI și SIE: „profesionalizarea parlamentarilor din comisiile de control, crearea unui post de inspector general în interiorul serviciilor, schimbări legislative care să taie accesul serviciilor la piață prin firme paravan”.

O structură piramidală similară care ar fi cartelizat puterea în mâinile unui grup restrâns de magistrați cu legături politice a fost recent revelată de documentarul Recorder, „Justiția capturată”. 

Opiniile exprimate în acest articol nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Friedrich-Ebert-Stiftung (FES).

Despre autoare:

Adina Marincea este cercetătoare în cadrul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, unde analizează discursul și manifestările de extremă dreapta din România. Are un doctorat în Comunicare și Relații Publice, și un postdoctorat pe tema discursului populist al dreptei radicale în România.