De la vulnerabilitate la reziliență: o perspectivă asupra evenimentelor de climă, mediu, energie din 2025 în România

Articol de Eliza Barnea

În ciuda efectelor tot mai vizibile ale schimbărilor climatice asupra vieții comunităților locale și a economiei naționale, când vine vorba de climă, energie și mediu, anul 2025 a adus evoluții limitate în România. Discursul politic a rămas în mare parte unul reactiv, manifestat punctual în urma unor evenimente extreme – precum inundațiile din județul Suceava –, în timp ce inițiativele guvernamentale au readus în atenția publică proiecte anacronice sau tehnologii depășite, aflate în contradicție atât cu tendințele europene, cât și cu interesul pe termen lung al populației. Articolul prezintă o retrospectivă a principalelor evenimente din domeniile energiei, climei și mediului din 2025, evidențiind discrepanțele dintre angajamentele asumate de România și implementarea lor efectivă. Sunt discutate programele campaniei prezidențiale pe aceste subiecte, fenomenele meteo extreme ce au marcat anul 2025, politicile de decarbonizare și restructurare a industriei cărbunelui, controversele legate de extinderea exploatărilor de gaze naturale sau oportunitatea adoptării cadrului legislativ pentru crearea comunităților de energie. Articolul argumentează că tranziția energetică și adaptarea la schimbările climatice trebuie tratate ca politici structurale de dezvoltare și securitate, esențiale pentru creșterea rezilienței societale, diminuarea dependențelor externe și asigurarea unei prosperități durabile și echitabile a populației, într-un context marcat de transformări structurale profunde.

Campania prezidențială din mai 2025 – clima, mediul și energia în discursul politic

Subiectele „climă” și „mediu” nu au reprezentat decât un asterisc în campania prezidențială din 2025, în timp ce subiectul energiei a fost mai degrabă abordat din perspectiva economică și de securitate, decât din perspectiva contribuției sectorului la schimbările climatice.

Programul electoral al actualului președinte nu a menționat nici măcar o dată subiectul schimbărilor climatice, în schimb a descris protejarea mediului drept o urgență, fiind nevoie de un stat care apără natura cu aceeași hotărâre cu care apără legea. Capitolul „energie” a fost corelat doar cu cel economic, promovând importanța diminuării dependențelor externe și a creării unei companii capabile să asigure securitatea energetică a României și să furnizeze energie la prețuri competitive și predictibile. De la preluarea mandatului, Nicușor Dan a acordat atenție subiectului schimbărilor climatice într-un mod mai degrabă reactiv, ca răspuns la catastrofe naturale sau episoade meteo extreme. În mod notabil, schimbările climatice și riscurile asociate acestora sunt prevăzute în noua „Strategie națională de apărare a țării” cu titlul de provocări de securitate la nivel global și regional, cu impact asupra securității României[1].

Urmând trendul european, George Simion, contracandidatul lui Nicușor Dan, a abordat subiectele din unghiul tradițional al agendei suveraniste, centrat pe negaționism climatic. Acest discurs are însă la bază promovarea sentimentelor antiglobaliste și eurosceptice, a neîncrederii în consensuri științifice, a intereselor economice aliniate cu ale industriei combustibililor fosili și a unei imagini de protector al industriilor tradiționale și al omului de rând în fața costurilor acțiunii climatice. Naționalizarea parțială a marilor companii de energie, cu accent pe prelucrarea bogățiilor naturale ale României, interzicerea temporară a exportului unor resurse, acordarea de facilități fiscale marilor industrii poluatoare sau continuarea folosirii combustibililor fosili sunt toate măsuri care, deși prezente în programul electoral al candidatului AUR, au reprezentat mai degrabă o utopie populistă periculoasă decât o realitate fezabilă în contextul economic al unei piețe unice europene integrate global.

Fenomene meteo extreme: secetă severă, inundații și ploi torențiale

Asemenea anilor precedenți, 2025 se înscrie în topul anilor cu număr crescut de episoade prelungite de caniculă, stres termic și fenomene meteo extreme. Comparativ cu media climatologică a perioadei 1991-2020, abaterile lunii iulie 2025 au depășit și +2,5°C în sudul și sud-vestul țării, în timp ce nord-estul a fost lovit de fenomene meteo extreme sub forma vijeliilor, grindinei sau ploilor abundente. 

Inundațiile din Suceava și Neamț de la finalul lunii iulie au cauzat pierderi de vieți omenești, evacuarea a sute de persoane și distrugeri ale infrastructurii de transport, energetice și a gospodăriilor. Doar la nivelul județului Suceava, pagubele au fost estimate la peste 80 de milioane de euro[2], motiv pentru care Guvernul a decis activarea, pentru prima dată în România, a mecanismului RESTORE, un instrument european de intervenție rapidă în caz de dezastre naturale. Similar, inundarea din primăvara acestui an a Salinei Praid, din județul Harghita, a fost declanșată de precipitații abundente care au dus la creșterea debitului pârâului Corund la o valoare de peste 100 de ori mai mare decât debitul mediu[3]. Aceasta a cauzat închiderea minei de sare ce reprezenta principalul angajator și punct de atracție turistică din zonă, precum și probleme în aprovizionarea cu apă potabilă pentru peste 40.000 de gospodării. 

La sfârșitul anului, precipitațiile abundente au coincis cu lucrările de întreținere de la barajul Paltinu, din județul Prahova. Creșterea bruscă a debitelor și încărcarea cu sedimente a apelor, exact în perioada de reparații a acumulării Paltinu, au dus la depășirea capacității de tratare a stațiilor de alimentare cu apă, impunând sistarea furnizării apei potabile în 12 localități din județele Prahova și Dâmbovița, cu impact asupra a peste 100.000 de locuitori. Cazul Paltinu ilustrează cum evenimentele hidrologice intensificate de schimbările climatice pot amplifica vulnerabilitățile infrastructurii critice, atunci când proiectarea sau funcționarea acesteia nu folosește scenarii climatice actualizate.

În același timp, luna iulie 2025 a fost si a patruzeci și una lună a celei mai lungi secete din istoria recentă a României, conform raportului Starea Climei[4]. Cu aproape 10 milioane ha de teren arabil in România, dar doar 1,6 milioane ha pregătite pentru irigații, culturile de porumb și floarea-soarelui din anul 2025 acesta au fost compromise în proporție de 80-90%[5] în județele din sudul țării, sub presiunea secetei și a deficitului de apă. Peste 110 localități au fost afectate de probleme în alimentarea cu apă și restricții pentru irigații. Delta Dunării, cel mai bogat ecosistem din România cu peste 5.000 de specii de plante și animale și o valoare inestimabilă pentru biodiversitatea europeană, s-a confruntat vara aceasta cu cea mai gravă criză ecologică a ultimilor 20 de ani. Pe fondul secetei prelungite și a gestiunii deficitare a resurselor de apă, nivelul fluviului a scăzut la sub jumătate (2.150 m³/s) din media multianuală[6]. În urma secării a numeroase lacuri și canale, transportul naval a fost îngreunat și mii de pești au murit, dezechilibrând astfel întreg ecosistemul local și prejudiciind semnificativ pescuitul și turismul, două motoare economice ale zonei. 

Cu o creștere a temperaturilor previzionată între +1,82°C și +4,24°C până în 2100 (perioada de referință 1971-2000)[7], tendința de aridizare are implicații profunde pe termen lung la nivelul întregii societăți, afectând sănătatea umană, securitatea aprovizionării cu apă, sistemele agricole și energetice ale țării, precum și biodiversitatea și ecosistemele naturale.

În lipsa unor măsuri și investiții reale în adaptarea la schimbările climatice atât la nivel local, pentru populația cea mai vulnerabilă, cât și la nivelul sectoarelor-cheie ale economiei românești, fenomenele meteo extreme din ce în ce mai frecvente vor continua să genereze pierderi economice recurente, pagube materiale și sociale importante, precum și riscuri sistemice pentru infrastructură, servicii publice esențiale și coeziunea socială.

Modificări legislative privind ariile naturale protejate

Un subiect readus în atenția publică în 2025, în pofida faptului că proiectul de lege fusese deja respins în Senat în 2022, îl reprezintă modificarea limitelor ariilor naturale protejate Natura 2000. Scopul inițiativei legislative adoptate de Parlament în toamna acestui an este scoaterea de sub protecție juridică a unor suprafețe de teren aflate în prezent în componența unor situri Natura 2000, în vederea finalizării unor proiecte hidroenergetice începute între anii 1970 și 2000, precum și exceptarea acestora de la obligația evaluării impactului asupra mediului.

Motivele invocate de inițiatorii proiectului legislativ fac trimitere la contracararea creșterii prețului la energie, valorificarea unei infrastructuri energetice aflate în stadii avansate de construcție și siguranța și securitatea națională în sensul creșterii capacității de producție[8].

Aceste argumente pălesc însă în fața costurilor reale pe care le poate avea înlăturarea protecției juridice asupra unor secțiuni din siturile naturale, respectiv finalizarea proiectelor hidroenergetice începute înainte de aderarea României la UE. Inițiativa legislativă, prin efectele sale, încalcă multiple directive europene din domeniul mediului, dar și multiple principii fundamentale ale Constituției. Interdicția diminuării arbitrare a nivelului deja atins de protecție a mediului este un principiu statuat ferm în jurisprudența Curții Constituționale a României (CCR). În lumina problemelor de constituționalitate, președintele Nicușor Dan a atacat în luna noiembrie legea la CCR[9].

Legea deschide de asemenea calea defrișărilor și distrugerii unor ecosisteme bogate din Parcurile Naționale Călimani sau Defileul Jiului, reprezentative pentru patrimoniul natural de valoare intrinsecă al țării și cu rol esențial în reglarea microclimatului local, sechestrarea emisiilor de carbon și adaptarea la schimbările climatice. În condițiile în care perioadele de secetă prelungită din ultimele veri determină constant regimuri hidrologice sub mediile multianuale, producția de hidroenergie devine din ce în ce mai impredictibilă. De exemplu, producția de electricitate a Hidroelectrica a scăzut, pe fondul secetei, cu 23% în primele nouă luni ale 2025 comparat cu aceeași perioadă a lui 2024[10].

Finalizarea acestor construcții este promovată ca o problemă de siguranță națională, însă ea ar suplimenta capacitatea națională de producere a energiei cu doar 1%, în timp ce modernizarea hidrocentralelor existente ar putea crește producția de energie hidroelectrică cu până la 7%, fără impact asupra ecosistemelor protejate[11].

Prezentată de unii actori politici ca o încercare a organizațiilor non-guvernamentale de a submina dezvoltarea economică a României, opoziția societății civile față de inițiativele legislative de slăbire a protecției ariilor naturale a fost întâmpinată cu atacuri politice directe, care pun sub semnul întrebării însăși legitimitatea acțiunilor societății civile. Subminarea acestei legitimități și banalizarea criticilor fundamentate juridic și științific erodează mecanismele de control democratic, slăbesc responsabilitatea instituțională și creează premisele adoptării unor politici publice cu impact ireversibil asupra interesului public, în absența unei dezbateri reale, informate și pluraliste.

Dincolo de pierderile ecologice ireversibile, înlăturarea protecției juridice generează costuri indirecte semnificative, adesea ignorate în analiza decizională, precum degradarea serviciilor ecosistemice, accentuarea riscurilor de inundații și alunecări de teren, pierderea resurselor naturale care susțin economiile locale și scăderea calității vieții comunităților. Politicile publice din domeniul energetic ar trebui, prin urmare, să fie fundamentate științific și construite pe un dialog transparent, prioritizând investițiile în modernizarea infrastructurii existente și soluțiile cu impact redus asupra mediului, fără a transfera pe termen lung costuri sociale și ecologice asupra comunităților locale și generațiilor viitoare.

Discursul public cu privire la prelungirea funcționării termocentralelor pe cărbune

Prin Legea Decarbonizării (334/2022) adoptată de Parlamentul României în noiembrie 2022, România și-a stabilit obligațiile de închidere eșalonată a capacităților de producție de energie pe bază de cărbune, cu termen final 2032, precum și obligațiile legate de investițiile de diversificare a surselor de producție ale Complexului Energetic Oltenia (CEO). Adoptarea acestei legi a făcut obiectul unui jalon în valoare de 3,2 miliarde de euro din Planul Național pentru Redresare și Reziliență (PNRR). Cu toate acestea, mesajele politice cu privire la prelungirea exploatării rezervelor de cărbune și a funcționării termocentralelor aferente au continuat și în 2025.  

Pe fondul întârzierilor semnificative a investițiilor în  capacități de producție alternativă – niciunul din cele opt parcuri fotovoltaice prevăzute în Legea Decarbonizării cu dată de finalizare 2024 nu este încă operațional –, Ministerul Energiei a solicitat în octombrie Comisiei Europene prelungirea termenelor de închidere agreate pentru 2025. 

Continuarea exploatării vine însă la pachet cu costuri semnificative. Din 2022 si până la sfârșitul anului 2025, pentru cele două companii principale producătoare de energie pe bază de cărbune, Complexul Energetic Valea Jiului și Complexul Energetic Oltenia, Guvernul României a emis scheme de ajutor de stat în valoare de peste 2 miliarde de euro. Aceasta în condițiile în care producția de energie pe bază de cărbune este în prezent printre cele mai scumpe forme de producție, cu impact direct asupra facturilor la energie. Costurile operaționale, de extracție sau ale certificatelor de carbon măresc prețul producției unui MWh de energie pe bază de cărbune la circa 125-145 euro, mai mult decât triplul costului unui MWh de energie solară, care s-a licitat în 2025 la cca 40 euro/MWh[12]. Dincolo de costurile economice, menținerea extracției de cărbune presupune și costuri considerabile pentru sănătatea publică și pentru mediu. Activitatea extractivă fiind una dintre principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră la nivel global, poluarea aerului, solului și apei asociate ei contribuie la incidența crescută a bolilor respiratorii sau a cancerului pulmonar, la degradarea culturilor agricole sau a calității surselor de apă de care depind comunitățile locale[13].  

Încurajarea dependenței de o industrie în declin ține captive aceste regiuni monoindustriale în decalaje de dezvoltare evidente în indicatori de dezvoltare precum populația la risc de sărăcie sau excluziune socială, sărăcia energetică, participarea pe piața muncii sau calitatea aerului. Încurajarea dependenței ignoră și riscuri sistemice ce țin de vulnerabilitatea la discursul extremist, asociată precarității economice atât de prevalente în aceste regiuni.

România beneficiază astăzi de miliarde de euro prin fonduri europene, din Fondul pentru o Tranziție Justă, PNRR sau Fondul pentru Modernizare, destinate îndeplinirii angajamentelor asumate – modernizarea sistemului energetic, combaterea sărăciei energetice și asigurarea unei tranziții planificate și echitabile pentru comunitățile locale care s-au dezvoltat în jurul unei industrii aflate azi în declin. Pe fondul măsurilor dure de austeritate ce au marcat anul 2025 și în condițiile în care alternative mature tehnologic și viabile economic sunt disponibile, prelungirea unei activități economice dependente de ajutoare de stat este nu doar o risipă a oportunităților existente, ci și o dovadă de iresponsabilitate și lipsă de viziune în guvernanță ce riscă să transforme o tranziție inevitabilă, negociată cu ani în avans, în haosul dezindustrializării neplanificate al anilor 1990. 

Alte subiecte

Alte subiecte marcante de pe agenda de mediu, energie și climă a anului 2025 au fost demararea forajelor pentru dezvoltarea zăcămintelor de gaze naturale din proiectul Neptun Deep, precum și crearea cadrului legislativ care permite înființarea comunităților de energie. Proiectul Neptun Deep a fost însoțit de numeroase controverse: atât în ce privește impactul de mediu asociat exploatării și extinderii rețelei de gaze fosile – un studiu recent arată că emisiile de CO₂ generate de Neptun Deep ar putea reprezenta aproximativ 23% din totalul emisiilor României în anul 2035 –, cât și în privința viabilității economice pe termen lung a investiției, în contextul în care UE vizează reducerea consumului de gaze fosile pe termen mediu și lung, inclusiv prin extinderea sistemului de taxare a emisiilor rezultate din transportul rutier și încălzirea clădirilor rezidențiale, prin mecanismul ETS2.

Într-un climat internațional în care dependența de combustibili fosili este tot mai frecvent utilizată ca instrument de coerciție sau competiție geopolitică, reducerea acestei dependenței devine nu doar o chestiune de adaptabilitate societală în fața schimbărilor climatice, ci de securitate națională. Investițiile în surse de producție a energiei regenerabile, descentralizate, în lanțuri de producție locale ce vizează întreg ciclul de viață al tehnologiilor, în inovație, cercetare și formarea forței de muncă, precum și în rețele interconectate și reziliente sunt câteva elemente ce pot contribui atât la reziliența climatică, cât și la autonomia strategică.

Fenomenul prosumatorilor și crearea cadrului legislativ pentru înființarea comunităților de energie – grupări de actori locali care colaborează pentru a produce, distribui, stoca și consuma energie regenerabilă produsă în comunitate, în beneficiul membrilor lor – reprezintă o parte esențială a acestei soluții. În condițiile în care numărul prosumatorilor a crescut în România de peste 15 ori în ultimii trei ani, ajungând în 2025 la o capacitate instalată de peste 3.000 MW, iar numărul capacităților de stocare a crescut cu 56% doar între lunile iulie și august[14], interesul gospodăriilor pentru aceste tehnologii mature, orientate către autoconsum, este evident. Cu toate acestea, mai multe eforturi sunt necesare pentru a asigura o distribuție echitabilă a beneficiilor tranziției energetice, în special către zone cu decalaje de dezvoltare sau comunități izolate ori aflate în sărăcie energetică. În acest context, posibilitatea înființării comunităților de energie este binevenită atât ca opțiune pentru extinderea proiectelor de energie regenerabilă, cât și ca model de dezvoltare comunitară, cu impact pozitiv asupra coeziunii sociale, independenței energetice locale și a creării de oportunități economice.

Deși 2025 nu a făcut excepție în rândul anilor marcați de efectele catastrofale ale schimbărilor climatice, subiectul este în continuare tratat pe scena publică din România cu apatie, ca o problemă minoră comparativ cu deficitul bugetar, provocările de securitate sau de competitivitate economică. În fapt, amânarea tranziției energetice și a adaptării la schimbările climatice se poate face doar cu riscul inevitabil al multiplicării provocărilor fiscal-bugetare, sociale sau de securitate actuale și cu impact devastator asupra generațiilor viitoare. În continuare, este esențial ca programele de finanțare, politicile publice și discursul politic să readucă adaptarea la schimbările climatice și energia regenerabilă în prim-plan, ca parte integrantă a unei viziuni coerente de dezvoltare durabilă, securitate energetică și reziliență societală.

[1]https://www.presidency.ro/ro/media/csat/strategia-nationala-de-aparare-a-tarii-pentru-perioada-2025-2030 

[2]https://cjsuceava.ro/comunicate-de-presa/7719-pagube-de-aproximativ-80-de-milioane-de-euro 

[3]https://salrom.ro/wp-content/uploads/2025/05/Comunicat-de-presa_27.05.2025_2.praid-.pdf?utm_source=chatgpt.com 

[4]https://www.stareaclimei.ro/capitole/capitolul-2-seceta-aridizare-si-precipitatii-in-romania 

[5]https://agerpres.ro/economic/2025/09/22/seceta-adanceste-dezechilibrele-din-agricultura-romaniei-pierderi-masive-la-porumb-si-floarea-soarel--1486249 

[6]https://www.hidro.ro/bulletin/diagnoza-si-prognoza-hidrologica-pentru-dunare-la-intrarea-in-tara-si-pe-sectorul-romanesc-2025-07-05/ 

[7]https://www.stareaclimei.ro/capitole/capitolul-2-seceta-aridizare-si-precipitatii-in-romania 

[8]https://www.cdep.ro/proiecte/2023/000/10/4/em988.pdf 

[9]https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/sesizare-de-neconstitutionalitate-asupra-legii-pentru-completarea-art-56-1-din-ordonanta-de-urgenta-a-guvernului-nr-57-2007-privind-regimul-ariilor-naturale-protejate-conservarea-habitatelor-naturale-a-florei-si-faunei-salbatice-precum-si-pentru-modificarea-art-5-alin-1-din-legea-nr-292-2018-privind-evaluarea-impactului-anumitor-proiecte-publice-si-private-asupra-mediului 

[10]https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/ultima-ora-profitul-hidroelectrica-a-scazut-cu-peste-o-treime-la-9-luni-seceta-a-taiat-un-sfert-din-productie-22237551 

[11]https://wwf.ro/wp-content/uploads/2025/03/Studiu-privind-potentialul-de-retehnologizare-a-hidrocentralelor-din-Romania-1.pdf 

[12]https://www.pv-magazine.com/2025/08/13/romanias-second-renewables-auction-awards-1-4-gw-of-solar-at-average-price-of-e40-46-mwh/

[13]https://www.riseproject.ro/investigations/uncategorized/prin-cenusa-olteniei/ 

[14]https://www.investenergy.ro/numarul-prosumatorilor-din-romania-a-depasit-257-000-la-finalul-lunii-august-puterea-instalata-a-trecut-pragul-de-3-000-mw/

Opiniile exprimate în acest articol nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Friedrich-Ebert-Stiftung(FES).

Despre autoare:
Eliza Barnea este expert în dezvoltare, cu focus pe tranziție justă, acțiune climatică și incluziune socială. În prezent este coordonatoarea campaniei pentru o tranziția justă în cadrul Asociației Bankwatch Romania, unde lucrează cu parteneri locali, autorități naționale și instituții europene pentru a avansa o tranziție energetică echitabilă. A lucrat în trecut pentru Banca Mondială și Ministerul Afacerilor Externe. Este absolventa unui Master în Antropologie Culturală și Studii în Dezvoltare Internațională, în cadrul KU Leuven, Belgia.