Un articol de Martin Schulz în Frankfurter Hefte

>> For the English version of the article, please click here: A New Strategy for Europe - How the EU could become a more dynamic organization—if it really wanted to - Neue Gesellschaft Frankfurter Hefte

>> For the German version of the article, please click here: Eine neue Strategie für Europa - Wie die EU mehr Dynamik entwickeln könnte – aber sie muss es wollen - Neue Gesellschaft Frankfurter Hefte

______________________________________________________________________

Cum ar putea UE să capete mai mult dinamism – cu condiția să vrea acest lucru

O nouă strategie pentru Europa

Uniunea Europeană se întemeiază pe principiul că statele pot coopera pașnic și durabil dincolo de granițele naționale, pe baza unor reguli clare, și pe ideea că pot crea instituții comune capabile să echilibreze în mod echitabil interesele diverse ale acestor state. Actorii progresiști traduc această viziune prin aspirația către o distribuție mai echitabilă a prosperității și o economie sustenabilă, care să protejeze resursele naturale de care depinde viitorul nostru.

Un articol de Martin Schulz

Traducere din germană de Sorin Georgescu

UE promovează valori precum libertatea, democrația, pluralismul și credibilitatea statului de drept. Aceste valori nu definesc doar funcționarea sa internă, ci ar trebui să îi ghideze și acțiunile externe. Cel puțin acesta este idealul către care tindem.

UE în impas

Realitatea pe care o vedem zi de zi este însă alta: în forma sa actuală, Uniunea Europeană este paralizată. Blocajul este unul politic și, desigur, pentru unii actori el este chiar convenabil. În unele țări există guverne care își consolidează poziția pe plan intern tocmai prin paralizarea capacității de acțiune a Uniunii în anumite domenii. În plus, în prezent, este suficient ca un singur stat să își exercite dreptul de veto pentru a sabota politica externă și de securitate comună a Europei. În acest context, victoria electorală a lui Péter Magyar și revenirea Ungariei la un rol mai constructiv în cadrul Uniunii Europene reprezintă un prim pas important către recâștigarea capacității de acțiune la nivel european. Dar este doar un prim pas. Reintegrarea Ungariei în grupul statelor pro-europene nu va elimina dilemele cu care se confruntă Uniunea.

Prima dilemă provine din faptul că UE este o veritabilă putere economică mondială, cu o piață unică reunind 450 de milioane de cetățeni într-una dintre cele mai prospere regiuni ale lumii. Din punct de vedere politic însă, Uniunea este atât de fragmentată încât nu reușește să își valorifice această forță economică. Principiul unanimității în politica externă face ca UE să nu poată vorbi cu o singură voce în marile probleme ale prezentului și să nu fie în măsură să se opună eficient autocraților și celor care subminează ordinea internațională.

«Alianța occidentală tradițională și-a atins limitele.»

A doua dilemă este că alianța tradițională dintre majoritatea statelor europene, SUA și Canada în cadrul NATO s-a încheiat, în forma în care o cunoșteam, odată cu administrația Donald Trump. Din punct de vedere formal, NATO există în continuare, însă esența alianței – garanția de neagresiune și clauza de apărare colectivă – nu mai poate fi considerată de la sine înțeleasă după amenințările militare formulate de Statele Unite împotriva Danemarcei, un alt stat membru NATO. În același timp, Uniunea Europeană nu a reușit până acum să își construiască propria arhitectură de securitate.

«Sprijinirea Ucrainei trebuie să rămână o misiune comună definitorie pentru identitatea Occidentului»

De aici rezultă a treia dilemă. Alianța occidentală care a susținut Ucraina împotriva războiului de agresiune declanșat de Rusia, încălcând dreptul internațional, începe să se destrame. Până la începutul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump, sprijinirea Ucrainei împotriva unui stat rus revizionist, autoritar și agresiv era considerată o misiune comună definitorie pentru identitatea Occidentului democratic și avea o puternică încărcătură simbolică. În ultimul an, administrația americană a renunțat la această abordare. Administrația Trump își orientează acum sprijinul pentru apărarea Ucrainei exclusiv în funcție de interesele geopolitice imediate ale Statelor Unite. Totodată, atât din punct de vedere ideologic, cât și prin retorică, Donald Trump este mai apropiat de președintele Rusiei decât de oricare dintre liderii politici ai Europei. În plus, administrația Trump împărtășește și obiectivul secundar al Rusiei în acest război: divizarea sau chiar distrugerea Uniunii Europene.

A patra dilemă rezultă din faptul că Uniunea Europeană ar fi trebuit de mult să tragă concluziile care se impun. Este esențial ca Europa să își consolideze cooperarea cu acei parteneri care resimt efectele evoluțiilor politice din Statele Unite și Rusia, dar care rămân atașați unei ordini internaționale multilaterale, întemeiate pe dreptul internațional și pe valori comune. În cazul unor state precum Australia, Noua Zeelandă și Canada sau al majorității țărilor din America Latină, inclusiv Brazilia și ceilalți membri ai Mercosur, acest lucru este relativ ușor de realizat. Relația cu India este deja mai complicată, cea cu numeroase state africane și mai dificilă, iar raporturile cu China sunt, pe alocuri, extrem de complexe.

Uniunea Europeană nu este suficient de bine pregătită pentru noua realitate. Mai mult decât atât, încă nu a înțeles nici faptul că este necesară nu doar extinderea cooperării, ci și schimbarea modului în care aceasta este concepută. Relațiile trebuie să evolueze către parteneriate autentice. Numai astfel pot lua naștere alianțe solide. Votul din Parlamentul European privind acordul Mercosur și aroganța cu care au fost justificate unele voturi împotrivă – inclusiv din partea unor formațiuni politice care se declară susținătoare ale multilateralismului – au arătat cât de ușor pot fi compromise asemenea alianțe chiar înainte de a se concretiza.

«China este și va rămâne un concurent sistemic»

A cincea dilemă este că și China privește, cel puțin parțial, Uniunea Europeană ca pe un adversar. Beijingul rămâne interesat de o cooperare pragmatică cu Europa, deoarece economia chineză are nevoie de piața unică europeană, iar Europa depinde, la rândul ei, atât de piața de desfacere chineză, cât și de materiile prime provenite din China. Totuși, în pofida pragmatismului afișat de conducerea de la Beijing, China este și va rămâne un concurent sistemic. Democrația occidentală modernă, bazată pe drepturile și libertățile individului, reprezintă opusul sistemelor politice autoritare.

Un nou început prin schimbarea strategiei

Toate aceste dileme paralizează Uniunea Europeană tocmai într-un moment în care ar avea nevoie de forță și capacitate de acțiune. În imediata sa vecinătate continuă războiul din Ucraina, iar tensiunile din Orientul Mijlociu atrag tot mai mult Europa în conflictele din regiunea mediteraneeană.

«În pofida blocajelor care o afectează, UE rămâne atractivă pentru statele din Balcanii de Vest.»

Această paralizie este periculoasă, deoarece riscă să lase Uniunea prinsă între interesele Chinei, Rusiei și Statelor Unite. Cu toate acestea, UE – și mai ales piața sa unică – continuă să exercite o puternică atracție asupra statelor din Balcanii de Vest. În forma sa actuală însă, Uniunea nu mai este pregătită pentru o nouă extindere. De asemenea, admiterea de noi membri necesită unanimitatea tuturor statelor membre, iar în unele țări aceasta presupune chiar organizarea unor referendumuri care, în prezent, ar avea șanse reduse de reușită. Fără o perspectivă credibilă de aderare sau fără o soluție măcar intermediară pentru statele din Balcanii de Vest, actori cu agende antidemocratice precum Rusia și China își pot consolida cu ușurință relațiile economice în regiune și își pot extinde astfel influența politică chiar în inima Europei.

Toate acestea ridică o întrebare esențială: poate Uniunea celor 27 de state să facă față acestor provocări pe baza tratatelor actuale și a principiului unanimității în politica externă? Răspunsul meu este clar: nu. 

Din acest motiv pledez pentru o nouă strategie a Uniunii Europene. Este adevărat că modificarea tratatelor este dificil de realizat, deoarece și aceasta necesită unanimitate și, în unele state, aprobarea prin referendum. 

«Există însă o alternativă: statele care doresc să avanseze împreună pot aprofunda cooperarea, iar țările care ezită astăzi se pot alătura ulterior acestui proces.»

Prin urmare, ar trebui să încercăm să depășim aceste dileme folosind instrumentele pe care tratatele actuale ni le pun deja la dispoziție. Articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede posibilitatea unei cooperări adâncite între statele care doresc să avanseze împreună, cu condiția ca cel puțin nouă dintre ele să participe la această inițiativă. Aceste state pot utiliza instituțiile și mecanismele existente ale Comisiei Europene, ale Parlamentului European și ale Consiliului, fără ca țările care aleg să nu participe să poată întârzia procesul sau să influențeze deciziile prin vot. În același timp, tratatul permite oricărui stat care inițial a ezitat să se alăture ulterior acestei cooperări consolidate.

Acest mecanism ar putea fi folosit pentru inițiative în mai multe domenii:

În primul rând, în politica externă și de securitate, în special pentru consolidarea pilonului european din cadrul NATO.

În al doilea rând, în domeniul fiscal, mai ales în ceea ce privește impozitarea marilor companii din sectorul tehnologic.

În al treilea rând, în combaterea criminalității și în consolidarea cooperării polițienești și judiciare.

În al patrulea rând, în toate domeniile în care Uniunea dispune deja de competențe, dar în care unul sau mai multe state membre îi limitează capacitatea de acțiune.

Evitarea paraliziei

Desigur, criticile potrivit cărora o astfel de abordare ar crea o Europă cu mai multe viteze trebuie luate în serios. Totuși, în opinia mea, părerile și atitudinile critice sunt preferabile unei Uniuni paralizate, așa cum am văzut recent în cazul sprijinului acordat Ucrainei.

Desigur, lipsa unei perspective reale de aderare pentru statele din Balcanii de Vest și pentru Turcia nu poate fi rezolvată doar prin cooperarea consolidată. În acest caz este nevoie urgentă de o soluție care să răspundă celei mai presante nevoi a acestor țări: accesul privilegiat la piața unică europeană, reducerea barierelor vamale și integrarea lor într-un spațiu economic din care să poată obține beneficii. O posibilă soluție ar fi crearea unei zone de liber schimb în sud-estul Europei, după modelul AELS (EFTA), prin care Elveția și Islanda au fost integrate, la vremea lor, în economia europeană. Într-o direcție asemănătoare merg și propunerile formulate recent de premierul Albaniei, Edi Rama, și de președintele Serbiei, Aleksandar Vučić. Din perspectiva interesului european, aceste idei merită analizate cu seriozitate.

Un nou impuls pentru proiectul european

Aplicarea articolului 20 și acordarea unui acces privilegiat la piața unică pentru statele care nu au, deocamdată, perspectiva aderării nu reprezintă o refondare a Uniunii Europene. Este însă cea mai realistă opțiune de care dispunem în prezent. Ea poate reda dinamism unui proces politic marcat astăzi de incertitudine și stagnare în fața crizelor globale. O Europă construită pe baza cooperării consolidate poate contribui la menținerea securității și prosperității pe continent. Iar securitatea și prosperitatea sunt condiții indispensabile pentru a contracara ascensiunea forțelor ostile democrației și libertății.

«Europa are de câștigat dacă lucrează alături de parteneri de încredere.»

În ceea ce privește parteneriatele globale, Europa ar trebui să colaboreze cu state de încredere pentru a construi structuri funcționale, bazate pe reguli și alianțe strategice. Obiectivul este ca, pe termen mediu, să își consolideze autonomia în domenii esențiale precum securitatea alimentară, energia, lanțurile critice de aprovizionare, sectorul financiar și apărarea, rămânând în același timp un spațiu atractiv al libertății și al prosperității.

În concluzie, prin dezvoltarea unei arhitecturi proprii de securitate, prin noi parteneriate globale, prin extinderea cooperării consolidate și prin oferirea unor perspective credibile statelor candidate al căror parcurs de aderare este momentan blocat, Europa poate reduce impactul acestor dileme și poate da un nou impuls proiectului european.