„După alegeri vă închidem, soroșistelor!” Sexism, polarizare și solidaritate în alegerile parlamentare și prezidențiale din România

În 2025, feminismul rămâne adesea stigmatizat, redus la stereotipuri precum „ura față de bărbați” sau amenințarea la adresa familiei tradiționale. În campaniile din 2024-2025, candidați și partide conservatoare au exploatat aceste teme, promovând mesaje anti-LGBTQ+ și anti-„ideologie de gen”, construind un raport antagonic (un „dușman”) între valorile naționale sau creștine și ceea ce este etichetat drept „străin”, genul sau diversitatea.

A fost o perioadă intensă și copleșitoare. Ca activistă feministă, am trăit luni marcate de teamă și anxietate, alimentate de valul de ură online și retorica agresivă a unor lideri politici ca George Simion sau Călin Georgescu. Stigmatizarea a fost constantă, întreținută de campanii de tipul „listei rușinii naționale” lansate de Realitatea TV, de obsesia față de „rețeaua Soros” și atmosfera generală de „vânătoare” a ONG-urilor, toate susținute de un discurs conspiraționist radicalizat. Simion a lansat chiar acuzații directe, întrebându-se public „ce mă fac eu cu voi, individual, nu în grup?” și numindu-ne „agenturi străine”. Totuși, am rămas „pe baricade”alături de colegele mele de la Centrul FILIA. În fața urii, am răspuns cu grijă. În fața fricii, ne-am organizat. Am monitorizat candidații, am informat comunitățile și am consolidat alianțele cum am știut mai bine. Am învățat că solidaritatea feministă este forma noastră de rezistență. În timp ce extrema dreaptă avansează, noi ne menținem suroritatea și continuăm să apărăm drepturile câștigate cu greu de generații de femei înaintea noastră. Pentru ele, pentru noi, pentru cele care vin după noi, rămânem pe poziții și avem grijă de democrație.

Chiar dacă noi femeile reprezentăm puțin peste jumătate din populația României, campania electorală a ignorat în mare măsură temele care ne privesc direct. A existat totuși o temă recurentă în dezbateri: dreptul la avort. Însă și aceasta a fost tratată mai degrabă ca un subiect ideologic polarizant, decât ca o problemă concretă de sănătate publică și un drept fundamental. Discursul politic continuă să trateze femeile ca pe un bloc omogen când, de fapt, noi trăim realități extrem de diverse: locuim în mediul rural sau urban, avem vârste, venituri și niveluri de educație diferite, putem fi mame sau nu, putem fi rome, maghiare sau de altă etnie, putem fi parte din comunitatea queer sau nu, cu dizabilități sau nu, migrante sau nu etc. Temele care ne interesează ar trebui să reflecte această diversitate – de exemplu, violența împotriva fetelor și femeilor rămâne o urgență; în 2024, Poliția a intervenit în peste 130.000 de cazuri de violență domestică (IGPR, 2024). În ce privește accesul inegal la sănătate, cele mai afectate sunt femeile din mediul rural. România are cele mai mari rate de mortalitate din UE la cancerul de col uterin, iar 7 din 10 femei nu au folosit metode contraceptive în ultimii 10 ani. Datele arată clar ce contează pentru femei în alocările bugetare: sănătatea (33%) este principala prioritate, urmată de educație (19%), pensii și alocații (15%) și locuri de muncă (14%). Aceste opțiuni reflectă lipsa infrastructurii de îngrijire, discriminarea pe piața muncii și nevoia de servicii de bază accesibile (Mateescu și Tufiș, 2024). De asemenea, sărăcia menstruală, hărțuirea sexuală și inegalitatea în domeniul muncii domestice și de îngrijire afectează profund viețile femeilor, iar lipsa unor mecanisme reale de protecție sau sprijin nu face decât să perpetueze aceste probleme. În final, reprezentarea politică rămâne și ea o problemă-cheie: 78% dintre femei spun că nu sunt suficient reprezentate, iar 75% cred că o prezență mai mare în politică ar reduce discriminarea (Mateescu și Tufiș, 2024). Vizibilitatea femeilor în spațiul decizional nu e doar o chestiune de echitate, ci de funcționare și legitimitate a democrației.

În 2024, calendarul electoral comprimat a mutat atenția publică pe Cotroceni, eclipsând dezbaterile legate de parlamentare. După primul tur, tensiunile au crescut din cauza candidatului Călin Georgescu, iar confirmarea interferențelor rusești a dus la anularea alegerilor și reluarea lor în mai 2025. În acest context, discuțiile despre politici și nevoi reale au fost aproape inexistente. În orice caz, în cursa pentru Parlament au participat 31 de partide și 19 organizații ale minorităților. Majoritatea programelor electorale includ cel puțin câteva referiri la femei și/sau familii, adesea aceste abordări fiind însă încărcate de stereotipuri de gen (femeile sunt în mare parte reduse la rolul de mame). De exemplu, UDMR oferă reduceri de taxe și facilități pentru munca flexibilă, dar se concentrează aproape exclusiv pe femei ca îngrijitoare, fără a încuraja implicarea bărbaților sau a aborda inegalitățile structurale, lipsind măsuri clare contra discriminării și violenței de gen. PSD propune facilități financiare pentru mame, dar și creșe, vouchere pentru familii și susținerea antreprenoriatului feminin și a femeilor în STEM. PNL pune accent pe sprijin general acordat familiei, pe infrastructură, educație și securitate, dar este mai puțin explicit în ce privește promovarea egalității de gen. USR are o abordare mai orientată către drepturile femeilor, cu măsuri pentru sănătatea fizică și mentală a mamelor, acces gratuit la contraceptive, reducerea impozitului pe salariu și protecția împotriva violenței. Formațiunile noi, precum SENS și REPER, au propus programe mult mai detaliate și progresiste care vizează drepturile femeilor, inclusiv dreptul garantat la avort, cote de gen obligatorii, egalitate salarială, programe pentru leadership feminin și servicii medicale dedicate. Cele două partide nu au trecut însă pragul electoral.

În privința partidelor de extremă dreapta, precum AUR, SOS și POT, acestea au mizat vizibil pe teme care au mare priză în rândul electoratului feminin: combaterea sărăciei, susținerea familiilor, sănătate, educație, locuire, creând impresia că, prin guvernarea lor, pot oferi o plasă de siguranță reală. Deși par să susțină femeile, aceste partide promovează roluri tradiționale și comunică prin mesaje emoționale, ușor accesibile, pe platforme precum TikTok, dar și prin scrisori, întâlniri comunitare. Un exemplu relevant este discursul senatoarei AUR Cristina Dumitrescu, care pune femeia în centrul efortului național și îi adresează un mesaj de recunoaștere:„Femeile au ținut România în picioare în cele mai grele vremuri. Și astăzi, ca și atunci, tot voi sunteți cheia speranței. Fie că ești mamă, bunică, fiică sau soție, știu cât lupți, știu cât taci și duci greul. De aceea îți spun simplu: te vrem alături”. Această strategie s-a reflectat și în reprezentarea politică a femeilor în aceste formațiuni: SOS și POT au înregistrat cele mai mari procente de candidate pe listele electorale, respectiv 32%. 

BEC a validat 14 candidați la prezidențiale în 2024, printre care Elena Lasconi (USR), George Simion (AUR), Marcel Ciolacu (PSD), Nicolae Ciucă (PNL), Kelemen Hunor (UDMR), Victor Orban (Forța Dreptei) și patru independenți. Însă discursul candidatului Călin Georgescu a fost, fără îndoială, cel mai problematic din campania prezidențială din 2024. Viziunea sa asupra femeilor este profund misogină: reduce rolul lor la maternitate și sprijin emoțional pentru bărbați, exclude participarea lor în politică și respinge egalitatea de gen. „O femeie? Nu. Pentru că femeia are un alt rol în societate, nu de președinte. N-are cum să facă față”, afirmă Georgescu. Feminismul, spune el, este „o mizerie absolută”, o ideologie „impusă de un Occident degenerat” care ar distruge „puterea reală” a femeii. Georgescu atacă și dreptul la avort și chiar nașterea prin cezariană, afirmând: „Este o strategie. Știți de ce? Pentru că se rupe firul divin”. El crede că avortul ar trebui interzis, pentru că „nicio mamă nu ar face așa ceva”. Această retorică nu doar că anulează drepturile fundamentale, dar și mistifică maternitatea și pune în pericol sănătatea și viața femeilor.

Majoritatea candidaților discută despre avort într-un registru moralizator, prezentându-l ca pe o „ultimă soluție”, ceva „de evitat”, o „traumă” sau rezultatul „lipsei de educație”. Mircea Geoană afirmă că „trebuie să educăm tinerele fete […] să nu aleagă să facă avort”, iar Marcel Ciolacu susține că „statul trebuie să intervină” pentru ca avortul să rămână doar o alegere de ultimă instanță. Elena Lasconi recunoaște, pe de o parte, că „e normal ca orice femeie în 2024 să fie stăpână pe corpul ei”, dar adaugă că este „împotriva avortului ca metodă de contracepție”. În timp ce invocă responsabilitatea individuală a femeilor, acești candidați evită să abordeze problemele sistemice care afectează accesul la întreruperi de sarcină: lipsa educației sexuale, accesul îngreunat la contracepție sau refuzul sistematic al spitalelor de a efectua întreruperi de sarcină. Se feresc de termenul avort și mai ales de poziția că dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp este inalienabil și nu trebuie condiționat sau pus sub supraveghere morală ori politică.

Violența domestică a fost tratată de candidați cu grade diferite de seriozitate, iar declarațiile lor reflectă atât angajamente clare, cât și poziții controversate. Mircea Geoană a descris violența domestică drept „cel mai dezgustător”fenomen social, subliniind necesitatea unor măsuri „mai proactive”și angajându-se să asigure „redefinirea protocoalelor pentru gestionarea cazurilor” și „înăsprirea legislației împotriva agresorilor”. Ana Birchall a pledat pentru „toleranță zero față de violența de orice fel împotriva femeilor” și a condamnat ferm hărțuirea sexuală din universități, afirmând că „tinerele merg la facultate să învețe, nu să fie umilite și hărțuite sexual”. În contrast, declarațiile lui George Simion au fost marcate de controverse și trivializări, inclusiv după ce a amenințat-o pe lidera partidului SOS cu cuvintele „te agresez sexual, scroafo!”. Nicolae Ciucă a condamnat cu fermitate violența împotriva femeilor și a promis „monitorizarea agresorilor cu brățări electronice” în cazurile grave. Elena Lasconi a subliniat că „abuzul nu trebuie niciodată tolerat”. Marcel Ciolacu a evidențiat gravitatea situației, declarând că „la fiecare 12 minute, o persoană este victimă a violenței domestice”, pledând pentru o legislație care „să protejeze în mod real victimele” și să asigure „pedepsirea rapidă a agresorilor”. Din declarațiile lor reiese că violența domestică e recunoscută ca problemă gravă, la fel și nevoia de măsuri concrete, însă tonul și angajamentul diferă: unii susțin acțiuni ferme, alții au atitudini care pot minimaliza problema.

În primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024, conform BEC, Elena Lasconi a obținut 19,18%, iar Călin Georgescu 22,94%. Pe 4 decembrie 2024, președintele Iohannis a desecretizat documente CSAT care indicau suspiciuni privind implicarea unui stat străin, ceea ce a dus la anularea alegerilor prin decizia CCR din 6 decembrie 2025. Alegerile au fost reluate în mai 2025, cu 11 candidați validați, printre care Nicușor Dan, George Simion, Crin Antonescu, Elena Lasconi, Victor Ponta și alții.

Campania prezidențială din 2025 a scos la iveală un nivel îngrijorător de misoginie în discursul public. Unele afirmații au mers până la jigniri directe, cum ar fi cea a lui George Simion, care a descris-o pe Elena Lasconi drept „mironosiță”. Într-o conferință din 2023 le-a transmis colegelor din partid că trebuie „să schimbe paradigma femeii în politică: femeia ușoară, amanta, mahalagioaica”. Cristian Terheș a lansat atacuri transfobe afirmând că „femeia a devenit o chestiune extrem de elastică” și că nu și-ar dori ca „un fătălău care se pretinde fată” să împartă spațiul cu fiica lui. Crin Antonescu a ales să comenteze aspectul fizic al unei jurnaliste în loc să răspundă profesional, spunând că este „admirabil de tânără și de toate cele”, iar apoi a minimalizat reacțiile, refuzând să-și recunoască greșeala. Reacția Elenei Lasconi a fost una dintre puținele poziționări ferme: „suntem prea obișnuiți în țara asta să trimitem femeile ba la cratiță, ba să le claxonăm în trafic pentru că sunt blonde”, încheind însă cu: „am luat atitudine nu pentru că sunt feministă, ci pentru că sunt pentru meritocrație”. Aceste episoade nu sunt excepții, ci reflectă o cultură politică în care femeile sunt constant puse sub semnul întrebării, ridiculizate sau reduse la aparențe.

Despre dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp, Lasconi și-a menținut poziția că „orice femeie trebuie să fie stăpână pe corpul ei”, adăugând însă că este „împotriva avortului ca metodă de contracepție”. Terheș și Funeriu vorbesc despre „o cultură a vieții”, evitând să susțină clar autonomia femeii. Similar, Simion refuză includerea avortului între drepturile fundamentale, iar Crin Antonescu nu vede necesară nicio schimbare legislativă. Nicușor Dan afirmă: „de principiu sunt pentru dreptul femeii de a decide cu privire la propriul corp, dar există, bineînțeles, nuanțe pe vârsta fătului și toate astea”. Într-o societate democratică, drepturile reproductive nu pot fi negociate! Ele trebuie garantate, respectate și protejate.

Despre violența de gen, în timp ce Lasconi afirmă clar că „nu este datoria femeii să suporte abuzul, ci a bărbatului să nu-l comită”, Simion minimizează un caz de viol „de ce s-au ambalat atâtea televiziuni pentru niște săteni care ar fi putut comite un act de viol sau nu l-au comis?”. Ulterior, despre violența domestică spune că „subiectul nu aduce voturi”. Funeriu propune educație despre consimțământ, „nu înseamnă nu, indiferent de moment”. Nicușor Dan laudă curajul femeilor care scapă din situația de violență și subliniază că „abuzul nu este iubire”.

Am văzut, așadar, cum temele care privesc direct femeile sunt, de cele mai multe ori, tratate superficial, încărcate de stereotipuri și moralizări. Multe partide reduc femeile la roluri tradiționale, de mame și îngrijitoare, evitând să se angajeze cu adevărat în lupta pentru egalitatea de gen. Declarațiile contradictorii și misogine din campaniile electorale arată că aceste teme sunt văzute de multe ori ca instrumente de imagine, fără o înțelegere reală a importanței lor. Pentru schimbări reale, vocea femeilor trebuie să fie auzită constant și puternic, iar politicienii trași la răspundere pentru angajamentele pe care și le iau. Un discurs politic responsabil și realist trebuie să recunoască diversitatea femeilor, să pună accent pe drepturi și autonomie, nu pe roluri tradiționale, și să ofere soluții concrete, nu idealizări. Mai mult decât atât, femeile trebuie să fie implicate real în decizii, prin consultări directe.

Există desigur și exemple de bune practici în lume, lidere precum Jacinda Ardern (Noua Zeelandă), Sanna Marin (Finlanda), Michelle Bachelet (Chile) sau Zuzana Čaputová (Slovacia) care promovează demnitatea și echitatea în drepturi. Dar și lideri aliați cauzei feministe precum Justin Trudeau (Canada), Jonas Gahr Støre (Norvegia) sau Pedro Sánchez (Spania), care se diferențiază prin faptul că nu vorbesc în locul femeilor, ci își recunosc poziția de aliat, evită cavalerismul și sprijină feminismul ca redistribuire a puterii prin politici concrete.

Alegerile prezidențiale din România s-au încheiat (într-un final) pe 18 mai 2025, cu Nicușor Dan câștigând în fața lui George Simion cu 53,60%. Votul femeilor a fost decisiv, demonstrând reziliență democratică, o  susținere a democrației și parcursului european și solidarizare împotriva extremismului și violenței. În turul al doilea, 51,25% dintre votanți au fost femei.

Deși inițial a acceptat înfrângerea, sub presiunea susținătorilor săi, Simion a decis să conteste rezultatul alegerilor și a făcut un comentariu sexist, spunând „eu sunt luptător, nu muiere, nici trădător!”. A folosit cu intenție peiorativ termenul „muiere”, pentru a sugera că, în opinia lui, a se comporta ca o femeie înseamnă a fi laș, fără curaj și slab. Prin astfel de afirmații, George Simion perpetuează prejudecăți care îl consideră pe bărbat superior femeii și neagă ideea că femeile pot fi luptătoare. Declarațiile sale reflectă o lipsă gravă de respect față de jumătate din cetățenii României, inclusiv față de femeile care i-au acordat votul și încrederea lor. De altfel, prin incidentele anterioare, printre care amenințarea cu agresiunea sexuală și tentativele de mușamalizare a violurilor comise de membri ai partidului său asupra unei minore, Simion a demonstrat deja o atitudine profund sexistă și lipsită de respect față de femei. El este un exemplu clar al unei masculinități toxice și agresive, iar, în plus, prin comportamentul său, subminează încrederea în instituțiile statului și în procesul democratic, alimentând diviziunile și polarizarea în societate.

Așadar, într-o societate în care inegalitățile persistă, iar sexismul pătrunde adesea în discursul public, lupta pentru egalitatea de gen rămâne indispensabilă. Această luptă nu se oprește la urne, ci continuă prin implicare civică și solidaritate. Avem nevoie de partide care să asculte și să răspundă real nevoilor femeilor: adăposturi pentru victimele violenței de gen, servicii publice de sănătate accesibile, venituri decente, locuire sigură, educație de calitate și sprijin concret pentru familii. O democrație puternică începe atunci când egalitatea și demnitatea sunt garantate pentru toți, nu privilegii pentru câțiva. În fața atacurilor de tipul „după alegeri vă închidem, soroșistelor!”, solidaritatea este scutul nostru și speranța unei societăți în care femeile nu mai sunt cetățeni de mâna a doua.

Notă: Datele folosite în acest eseu provin din monitorizarea discursurilor parlamentarilor și ale candidaților la prezidențiale, realizată de echipa FILIA, cu sprijinul voluntarelor și finanțată prin proiectul PROTEUS, cofinanțat de Uniunea Europeană. Mulțumesc voluntarelor FILIA pentru munca și datele valoroase.

***

Acest text face parte din volumul colectiv ”Monitorizarea alegerilor prezidențiale și parlamentare din România 2024/2025. O perspectivă intersecțională: gen, orientare sexuală și minorități”, de Alina Dragolea și alții, care va fi lansat de Friedrich-Ebert-Stiftung România în data de 1 iulie 2025.

Referințe bibliografice:

• Băluță, O., Dragolea, A., Iancu, A. (2008). Gen și interese politice: teorii și practici. Cuvânt-înainte de Mihaela Miroiu. Iași: Polirom.
• Bragă, A. (coord.), Praz, C., Alexandru, A. (2025). Violența sexuală: între stigmă și justiție. Raport de monitorizare 2025. București: Centrul FILIA. Disponibil la: https://centrulfilia.ro.
• Bragă, A. (2024). Cum stăm cu drepturile femeilor? Raport de monitorizare privind violența de gen 2024. București: Centrul FILIA. Disponibil la: https://centrulfilia.ro
• Grünberg, L. (2019). Barometrul de gen: România 2018. București: Editura Hecate.
• Mateescu, B. și Tufiș, C. (2024). Grija pentru democrație: interesele politice ale femeilor în 2024. București: Tritonic Books.
• Miroiu, M. (2004). Drumul către autonomie: teorii politice feministe. Iași: Polirom. (Colecția Studii de Gen, Politică și Politologie/Sociologie).
• Mureșan, A. și Vasiliu, L. (2024). „Femeile, aproape invizibile în programele politice ale prezidențiabililor. Totuși, ce cred despre drepturile noastre?” Scena9, 30 octombrie. Disponibil la: https://www.scena9.ro.
• Phillips, A. (1998a). Feminism and Politics. Oxford: Oxford University Press.
• Phillips, A. (1998b). The Politics of Presence: The Political Representation of Gender, Race, and Ethnicity. Oxford: Oxford University Press.
• Carroll, S.J. (1989). „The Personal is Political”. Women & Politics, 9(2), 51–67. https://doi.org/10.1300/J014v09n02_03.
• Yuval-Davis, N. (2006). „Intersectionality and Feminist Politics”. European Journal of Women’s Studies, 13(3), 193–209. https://doi.org/10.1177/1350506806065752.
• Centrul FILIA (2024). Date despre cazurile de violență centralizate din surse IGPR. Disponibil la: https://centrulfilia.ro/date-si-statistici/.
• Autoritatea Electorală Permanentă. Prezența la vot în alegerile 2024–2025. Disponibil la: www.prezenta.roaep.ro.
• Centrul FILIA (12 noiembrie 2024). Ce au declarat candidații la președinție despre violența domestică? Link Facebook.
• Centrul FILIA (19 noiembrie 2024). Ce au declarat candidații despre prezența femeilor în politică? Link Facebook.
• Centrul FILIA (25 aprilie 2025). Ce au (mai) declarat candidații despre violența pe bază de gen? Link Facebook.
• Centrul FILIA (28 aprilie 2025). Ce au (mai) declarat candidații despre avort? Link Facebook.
• Centrul FILIA (30 aprilie 2025). Ce au declarat candidații despre femei și feminism?  Link Facebook.